Lucrarea de față, a fost realizată cu scopul de a analiza forme ale dialogului socratic, mai exact, caracterul interogațiilor utilizate de Socrate în câteva dialoguri platonice, comparându-l cu tipul de interogații utilizat în în cadrul sesiunilor de consiliere filosofică, încercând să determinăm dacă se poate afirma cu certitudine că metoda utilizată în consilierea filosofică poate fi incadradă în noțiunea de dialog socratic contemporan. Desigur, studul de față ia în considerație subiectivitatea afirmațiilor și a comparației dintre acestea două, întrucât nu putem afirma cu siguranță în ce măsură și-a exprimat Platon propriile concepții în dialogurile sale și cum au interferat aceastea cu viziunile și tehnicile socratice pe care le putem descoperi acolo. Studiul consilierii filosofice se axează pe tehnicile utilizate de filosoful și scriitorul Oscar Brenefier în ședințele sale de consiliere filosofică. Vom determina că atât în cadrul dialogului socratic, cât și în ședințele de consiliere filosofică se urmărește dezvoltarea abilităților de argumentare și gândire critică în contexte practice sau teoretice în cadrul dialogului. Aceste abilități permit identificarea și eliminarea conștientă a prejudecăților, opiniilor contradictorii și erorilor de argumentare. În cadrul ambelor se examinează idei în mod logic şi se determină validitatea acelor idei în cadrul unui dialog reflexiv, structurat. Ele implică principiul neştiinţei, ironia şi maieutica, nu în separaţie, ci în unitatea lor. Felul în care este condus dialogul în cele două forme ale sale, este unul plin de tact și cunoaștere, chiar dacă persoana care conduce dialogul poate fi considerat drept un om stingheritor pentru majoritatea oponenţilor săi prin întrebările directe și suprimarea dorinței de autoritate a interlocutorului. Totuși, consilierea filosofică prezintă anumite deosebiri esențiale precum ar fi faptul că ea nu include definirea unui concept în aspect amplu, ci are ca și scop definirea unei probleme individuale prin intermediul interogațiilor. În cadrul consilierii filosofice nu este stabilită o definițe inițială, care este dezvoltată și cercetată din diverse aspect, ba chiar nu este vorba de un anumit concept care s-ar cere a fi definit, iar domeniul ei de cercetare este mult mai restrâns. Analizarea similitudinilor și diferențelor dintre formele antice ale dialogului socratic și cele contemporane este esențială pentru înțelegerea acestei practici care câștigă tot mai mult spațiu de afirmare și de activitate în lumea contemporană: consilierea filosofică. Înțelegerea modului în care aceasta își realizează scopurile în contemporanietate determină dacă consilierea filosofică poate fi numită o nouă modalitate de a utiliza și astăzi tehnici de dialogare(filosofare) aplicate în antichitate în forma lor adaptată necesităților contemporane.