Rolul sindicatelor în negocierea condiţiilor de muncă și apărarea intereselor salariaţilor
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
414 11
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-30 13:20
SM ISO690:2012
FRUNZE, Natalia. Rolul sindicatelor în negocierea condiţiilor de muncă și apărarea intereselor salariaţilor. In: Viitorul ne aparține, Ed. 6, 6-7 octombrie 2016, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2016, Ediția 6, p. 114. ISBN 978-9975-3036-5-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Viitorul ne aparține
Ediția 6, 2016
Conferința "Viitorul ne aparține"
6, Chișinău, Moldova, 6-7 octombrie 2016

Rolul sindicatelor în negocierea condiţiilor de muncă și apărarea intereselor salariaţilor


Pag. 114-114

Frunze Natalia
 
Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei
 
 
Disponibil în IBN: 5 noiembrie 2018



Teza

Descentralizarea economică şi transformările social-politice care au loc în Republica Moldova, pot avea sorţi de izbândă doar în condiţiile unei păci sociale, a unor poziţii coordonate a partenerilor sociali, care reprezintă interesele angajaţilor, patronilor şi statului. Pentru a asigura coordonarea poziţiilor şi a lua în considerare interesele partenerilor sociali, care, în mare măsură, nu corespund, experienţa mondială a elaborat sistemul de parteneriat social. Acest sistem permite soluţionarea pe cale paşnică a conflictelor care apar între partenerii sociali. Parteneriatul social este indisolubil legat de noţiunea de autonomie socială, prin care se înţelege împuternicirea uniunii salariaţilor şi a celei a angajatorilor de a rezolva independent, fără imixtiunea statului, o serie de probleme sociale. Anume din aceste considerente, parteneriatul social poate să existe numai în condiţiile unei autonomii sociale a partenerilor. Esenţa parteneriatului social reprezintă concentrarea eforturilor partenerilor sociali în scopul depăşirii crizei şi a stabilizării situaţiei social-economice. Concomitent, este necesar să fie soluţionate şi alte sarcini, cum ar fi: utilizarea potenţialului parteneriatului social în interesele dezvoltării personalităţii, asigurarea drepturilor şi garanţiilor constituţionale ale acesteia; coordonarea intereselor partenerilor sociali în soluţionarea problemelor privind remunerarea muncii, ocuparea forţei de muncă, protecţia şi securitatea muncii, instruirea profesională şi reciclarea cadrelor etc.; precizarea funcţiilor, drepturilor şi obligaţiunilor partenerilor sociali, elaborarea principiilor şi procedurilor, ridicarea nivelului culturii negocierilor; aplanarea conflictelor colective de muncă în baza principiilor relaţiilor de parteneriat, reducerea tensiunii în societate; trecerea treptată de la metodele administrative de comandă la cele colective de reglementare contractuală a relaţiilor sociale şi de muncă la toate nivelurile. Parteneriatul social a fost legiferat pentru prima dată în Europa, în special sub forma Consiliului Economic şi Social, fapt ce a jucat un rol deosebit de important la depăşirea, într-un climat de pace socială, a perioadelor de criză în ţări precum: Franţa, Italia, Belgia, Olanda. Ulterior, acest sistem a fost preluat şi de alte state, cum ar fi: Australia, Japonia ş.a.