Traficul de fiinţe umane este unul din cele mai îngrijorătoare probleme a secolului XXI, pe lîngă problemele de ordin politic, economic și social. Această problemă se califică ca încălcare gravă a drepturilor omului ce prezintă infracţiuni periculoase, fapt care nu poate fi acceptată la nivel mondial. Conceptul de trafic apare pentru prima dată în sec. XVI și era folosit ca sinonim pentru comerţ, astfel nu avea conotaţii negative. La sfirșitul sec. XVII, noţiunea era asociată mai mult ca vînzarea ilicită a mărfurilor și bunurilor. Mai tîrziu, pe lîngă vînzările ilegale, se mai introduce și vînzările de droguri și arme. O dată cu creșterea fluxurilor de migranţi, dar ș i a c onflictelor interne care se petrec la nivel naţional, către sec. XIX noţiunea mai include și comerţul fiinţelor umane, fiind tratate ca bunuri și vîndute ulterior în sclavie. Un interes știinţific faţă de fenomenul dat, crește odată cu apariţia literaturii (an. 2000), dar și cu apariţia temelor pe care îi ating pe cercetători cum ar fi migraţia ilegală, prostituţia, crima organizată, violenţa împotriva femeilor și copiilor, respectarea drepturilor omului. Toate acestea, din păcate, par a fi desprinse din influenţele politice și din organizarea statală a unei ţări. Privesc fenomenul traficului de fiinţe umane ca o ameninţare la adresa securităţii Republicii Moldova, din următoarele considerente: - Extinderea procesului migraţional presupune și riscul de a deveni victimă, fapt care nu încurajează securitatea ţării, dar nici a organelor de stat încorporate în apărarea acesteia; - Securitatea umană reprezintă modul prin care omul este integrat într-o societate, de cîtă libertate acesta dispune, însă fenomenul traficului de fiinţe umane limitează sau chiar stopează libertatea omului; - Dacă pînă în sec. XIX traficul era destinat doar obiectelor materiale, mai tîrziu acesta înglobează mai multe categorii de victime umane, deci, impactul asupra securităţii umane este destul de avansat. Pentru securitatea statului, a umanităţii la nivel global, este necesar de a intervine pînă la apariţia ameninţărilor, deoarece aceasta se asigură prin măsurile de prevenire, o dată apărută problema- acesta se înrădăcinează în societate lăsînd o amprentă profundă asupra omenirii.