Tiosemicarbazonele reprezintă o clasă de substanţe organice, care se obțin în urma condensării tiosemicarbazidelor NH2-NH-C(=O)-NR2 (R = H, alchil, fenil) cu diferiţi derivaţi, care conţin una sau mai multe grupe carbonilice (aldehidică –CH=O sau cetonică >C=O): R1-CH=N-NH-C(=S)– NR2 R1R2C=N–NH-C(=S)–NR2. In general, acestea coordinează la ionul metalic într-un mod bidentat (N, S). Prezența unei grupări OH într-o poziție chelatabilă, ca, de exemplu, în tiosemicarbazona 2-hidroxibenzaldehidei conduce la modul tipic tridentat de coordinare (O, N, S) și mai favorabil pentru ioni metalici care preferă atomii donori de oxigen. În molecula ovanilinei (2-hidroxi-3-metoxibenzaldehida) este prezentă grupa suplimentară metoxi care poate conduce la creșterea denticității bazei Schiff rezultate și capacitatea acesteia de a genera complecși polinucleari. În lucrarea dată se prezintă rezultatele studiului abiliității de coordinare a tiosemicarbazonei o-vanilinei cu ionii de Cu(II). La interacțiunea clorurii de cupru(II) cu tiosemicarbazona o-vanilinei în metanol a fost sintetizat compusul coordinativ [Cu2(HL)Cl2(CH3OH)2]Cl·CH3OH. Molecula acestuia conține două centre metalice: unul într-o geometrie plan-pătrată și al doilea într-o geometrie octaedrică. Ligandul coordinează prin intermediul atomilor de oxigen fenoxi, azot iminic și sulf la ionul de cupru cu numărul de coordinare 4 și bidentat prin atomii de oxigen metoxi și fenoxi la ionul de cupru cu numărul de coordinare 6. Aceștea de la urmă joacă rolul de punte. Sferele de coordinare interne ale ionilor de cupru sînt completate cu ioni de clor și molecule de metanol coordinate.