Substanțele organice persistente (POPs) sunt compuși de natură antropogenă, ce cuprinde o vastitate de substanțe cum sunt: pesticidele organoclorurate, pesticidele organofosforice, bifenilii policlorurați, hidrocarburile policiclice aromatice (benzoperenul și dioxinele), produsele petroliere dar și unii derivați ca benzenul, fenolul, toluenul, etc. Acțiunea lor negativă asupra mediului se manifestă spontan, iar poluarea devine persistentă, deoarece atunci când ajung în apă se bioacumulează prin lanţurile trofice ale hidrobionților și prin faptul că se acumulează în depuneri. Principalele surse de poluare cu această clasă de substanțe sunt: agricultura; incineratoarele de deșeuri, inclusiv co-incineratoare de deșeuri municipale, periculoase sau medicale sau cele de la nămoluri de canalizare; procese termice din industria metalurgică; arderea în aer liber a deșeurilor, inclusiv arderea gunoaielor depozitate, etc. Au fost studiate și aplicate metode după standardele ISO în determinarea poluanților organici persistenți așa ca: SM SR EN ISO 6468:2007; SM SR EN ISO 17993:2012; SM SR EN ISO 15680:2012; SM SR EN ISO 11369:2012; SM SR EN 12673:2012; SM SR ISO 11423-1:2012; SM SR ISO 8165-1:2012; EPA 608; EPA 8310; EPA 610. Echipamentul utilizat în procesul efectuării experiențelor în acest studiu este gaz cromatograful Clarus 500 (Perkin Elmer, SUA) care este echipat cu 2 injectoare, A și B, coloane capilare și un termostat, 2 detectori, FID și ECD, autosampler și unitate TurboMatrix HS 40 Trap. Investigațiile efectuate pe segmentul superior al râului Prut (CosteștiStînca) pe anii 2012-2014, au înregistrat valori mai mici decât limita minimă de detecție ale concentrațiilor admisibile de pesticide organoclorurate DDE, DDT, DDD, HCH-α, β, γ.