Seceta în Moldova este unul dintre cele mai periculoase fenomene ale naturii, reprezentînd trăsătura specifică a climei regionale, condiţionate de distribuţia neuniformă în timp şi spaţiu a precipitaţilor atmosferice pe fondul valorilor ridicate ale temperaturii aerului. Ca fenomen meteorologic complex, seceta se caracterizează, în general, prin absenţa precipitaţiilor, ca şi prin creşterea evapotranspiraţiei potenţiale. Pe de altă parte, vînturile calde şi uscate (suhoveiurile), cu viteze mari, contribuie şi ele la creşterea evapotranspiraţiei şi la reducerea umezelii, atît din aer cît şi din sol. micşorarea semnificativă a sumei precipitaţiilor atmosferice pe teritoriul republicii contribuie la aridizarea climei şi la creşterea riscului secetelor, mai ales a celor intensive. Diferenţierea secetelor se efectuează în baza mai multor criterii, şi anume: de la anomaliile de precipitaţii, cu recolte scăzute pînă la utilizarea celor mai diferiți indici. Evaluarea agrometeorologică a secetei ţine cont de reacţia anumitor grupe de culturi agricole faţă de acest fenomen. Spre exemplu, clasificarea culturilor în funcţie de rezistenţa plantelor faţă de deficitul de umiditate. În funcţie de cerinţele plantelor faţă de apă ele se împart în 3 grupe: 1. plante rezistente la secetă: sorgul, meiul, iarba de Sudan, năutul, viţa de vie. 2. plante cu rezistenţă medie la secetă: grâul, orzul, secara, porumbul, floarea soarelui, sfecla, sparceta, mazărea, măzărichea. 3. plante nerezistente la secetă: orezul, ovăzul, fasolea, soia, cartoful, trifoiul, lucerna, plantele legumicole. Dacă cultura agricolă este supusă influenţei factorilor meteorologici nefavorabili în 2-3 ani din 10 cultivarea ei se consideră riscantă. Micşorarea recoltei pînă la o anumită limită faţă de media multianuală constituie un criteriu de evaluare a fenomenului de secetă. Astfel, scăderea recoltei ca urmare a condiţiilor agrometeorologice nefavorabile în cazul devierii recoltei de la normă mai mult de 25%. Particularitatea de bază a secetei ca calamitate naturală este durata ei. Astfel, seceta se consideră ca calamitate naturală dacă deficitul precipitaţiilor atmosferice constituie 70% şi mai puţin din norma climatică pe parcursul a 2 anotimpuri alăturate. În practica agrometeorologică, rezervele de umiditate din perioada de vegetaţie se determină diferenţiat sub diferite culturi agricole, ceea ce permite de a evidenţia gradul de asigurare a plantelor cu apă în diferite faze.