Substanţele organice persistente (POPs) sunt compuși de natură antropogenă, ce cuprinde o varietate de substanţe cum sunt: pesticidele organoclorurate, pesticidele organofosforice, bifenilii policloruraţi, hidrocarburile policiclice aromatice (benzoperenul și dioxinele), produsele petroliere, dar și unii derivaţi ca benzenul, fenolul, toluenul etc. Acţiunea lor negativă asupra mediului se manifestă spontan, iar poluarea devine persistentă, deoarece atunci când ajung în apă se bioacumulează prin lanţurile trofice ale hidrobionţilor și prin faptul că se acumulează în depuneri. Principalele surse de poluare cu această clasă de substanţe sunt: agricultura; incineratoarele de deșeuri, inclusiv co-incineratoare de deșeuri municipale, periculoase sau medicale sau cele de la nămoluri de canalizare; procese termice din industria metalurgică; arderea în aer liber a deșeurilor, inclusiv arderea gunoaielor depozitate etc. Au fost studiate și aplicate metode după standardele ISO în determinarea poluanţilor organici persistenţi așa ca: SM SR EN ISO 6468:2007; SM SR EN ISO 17993:2012; SM SR EN ISO 15680:2012; SM SR EN ISO 11369:2012; SM SR EN 12673:2012; SM SR ISO 11423-1:2012; SM SR ISO 8165-1:2012; EPA 608; EPA 8310; EPA 610. Echipamentul utilizat în procesul efectuării experienţelor în acest studiu este gaz cromatograful Clarus 500 (Perkin Elmer, SUA) care este echipat cu 2 injectoare, A și B, coloane capilare și un termostat, 2 detectori, FID și ECD, autosampler și unitate TurboMatrix HS 40 Trap. Investigaţiile efectuate pe segmentul superior al râului Prut (CosteștiStînca) pe anii 2012-2014, au înregistrat valori mai mici decât limita minimă de detecţie ale concentraţiilor admisibile de pesticide organoclorurate DDE, DDT, DDD, HCH-α, β, γ.