Ozonul (O3) este a doua formă alotropică a oxigenului, fiind constituit din trei atomi ai acestuia. Molecula sa este instabilă și se descompune după un timp scurt în oxigen diatomic. El este un oxidant puternic din care cauză este dăunător omului, producând dureri de cap, fiind iritant, caustic al mucoaselorrespiratorii. Acţiunea razelor ultraviolete asupra oxigenului molecular permite formarea ozonului în straturile superioare ale atmosferei. Concentraţia lui maximă se întâlnește la înălţimi de cca 25-30 km 3 2 Conţinutul de ozon din stratosferă are o influenţă majoră asupra climei și un rol protector asupra organismelor vii prin absorbţia puternică a radiaţiei solare UV ( ƛ = 2 00-300 nm). Ozonul se formează la altitudine joasă ( în troposferă) reprezintă un poluant important, cu efecte toxice bine cunoscute: - este principalul poluant al smogului fotochimic; - afectează plantele cultivate și pădurile. Acest gaz joacă un rol important în reglarea balanţei termice și de radiaţii ale stratosferei, deoarece acesta absoarbe radiaţia solară cu lungimi de undă mai mici decât aproximativ 0,3 μm. O consecinţă importantă a acestei absorbţii este faptul că radiaţia UV este letală pentru speciile vii, nu atinge straturile inferioare ale atmosferei. Datorită importanţei sale, ozonul a constituit obiect de studiu și masurători încă de la începutu lsecolului. Astăzi se măsoară variaţi a concentraţiei ozonului atât pe suprafaţă, cât și la înălţime. O particularitate a ozonului constă în aceea că moleculele O3 atât se formează, căt și sunt parţial distruse în atmosferă. Până acum cateva decenii, s-a crezut că lanţul reacţional al ozonului implică numai atomi si molecule de oxigen. Moleculele de ozon formate in atmosferă ating troposfera unde coboară prin difuzie turbulentă. Conform teoriei clasice, suprafaţa pamântului este un consumator pentru ozonul stratosferic. Descompunerea ozonului poate avea loc și sub acţiunea luminii, prin fotoliză, procesul depinzând de lungimea de undă a radiaţiei și de intensitatea iradierii. În urma descompunerii se formează oxigen molecular și se degajă o cantitate mare de energie, conform recţiei: 2 3 ΔH= -142 kJ/mol