Enzimele oxidative sunt cele mai importante enzime din punct de vedere al implicaţiilor lor în rezistenţa plantelor la atacul diferitor agenţi patogeni. Rolul acestei clase de enzime este complex şi constă în formarea chinonelor care oxidează sau precipită proteinele diferitor paraziţi.Astfel se declanşează un adevărat război enzimatic între agentul patogen şi plantagazdă. În urma reacţiilor de oxidare cu implicarea enzimelor oxidative se formează nişte cоmpuşi care participă în mecanismele de rezistenţă faţă de patogeni. După ce are loc infectarea plantei se activează un set de enzime oxidative dar care se concentrează în locul de contact al agentului patogen cu planta-gazdă, nu şi în regiunile deja necrоtizate, сeea сe demonstrează сă la atacul patogenului au fost activate mai multe сăi metabolice. Rezistenţa aсtivă poate fi manifestată prin îngroşarea pereţilor celulari, datorită stratului de lignină, în zona de infectare, unde se formează peridermă dublă. Astfel de bariere mecanice stopează răspândirea patogenului şi a toxinelor acestuia, inducând localizarea sau eliminarea lui din plantă împreună cu ţesuturile lezate. Enzimele oxidative a plantelor rezistente inactivează enzimele hidrolitice a patogenului sau induc sinteza acestora. Mai mult ca atât, ele neutralizează toxinele patogenului, sau le reduc la compuşi inofensivi pentru planta-gazdă. Este important de menţionat că plantele rezistente, în comparaţie cu cele sensibile domină enzimele care nu sunt sensibile la toxinele patogenilor, dar şi se activează sub influenţa lor. Un rol extrem de important îi revine peroxidazelorplantelor, suplimentar sintetizate sub acţiunea agenţilor patogeni, în reacţiile de hipersensibilitate. Efectul dublu pe de o parte, al creşterii intensităţii activităţii enzimelor oxidative, al apariţiei unor fracţii izoenzimatice noi şi al necrozelor pe de altă parte, a pus problema existenţei sau a inexistenţei unor relaţii cauzale între aceste fenomene. A fost înaintată ipoteza potrivit căreia procesele de necrozare pot să apară ca urmare a acţiunii enzimelor oxidative (Maysa, 2008). Însă ulterior, s-a demonstrat că, şi reacţia de hipersensibilitate este însoţită de creşterea concentraţiei substanţelor fenolice (substraturi ale unor enzime oxidative), acestea conduc la necroze de hipersensibilitate şi că sinteza fenolilor nu ar fi decât un efect secundar al procesului infecţios.