Glicarea reprezintă procesul prin care gruparea aldehida a glucozei se leagă de capătul NH secund al unui aminoacid bazic. Acest proces influenţează negativ o serie de procese, dat fiind faptul că un șir de proteine își schimbă structura, pot pierde funcţia etc. Astfel apar procesele caracteristice îmbătrânirii, precum ridurile prin glicarea colagenului, slăbirea vederii, angiogeneza deficitară, fapt care a stat la baza ideii de a verifica cum va avea de suferit procesul de regenerare în populaţiile cu consum înalt de glucoză. Pentru obţinerea acestor date a fost efectuat un experiment, în care 40 de șoricei au fost împărţiţi în 6 grupe, diferite după vârstă și hrană, astfel s-au primit populaţii tinere cu alimentaţie obișnuită, populaţii tinere cu alimentaţie bogată în zahăr, populaţii bătrîne cu alimentaţie obișnuită și populaţii bătrâne cu alimentaţie bogată în zahăr. Fiecărui individ i s-a creat o leziune și s-a observat cum se vor regenera șoriceii în dependenţă de grupa din care fac parte. Alimentaţia obișnuită presupune grâu, pâine, sfeclă, morcov, porumb, iar alimentaţia bogată în zahăr mai conţinea și zahăr cubuleţe și napolitane. Rezultatele în urma acestui experiment au arătat că grupele de șoricei cu alimentaţie bogată în zahăr sunt mult mai pasivi, nu se joacă în aceeași măsură, cu toate acestea au o tendinţă mai mare la consumul de legume, pe când cei ce au o alimentaţie obișnuită, se jucau mai mult, aveau un tonus mai bun. Ce ţine de timpul de regenerare s-a observat următorul fapt: șoriceii bătrâni au avut timp egal de regenerare, pe când în grupele tinere s-a observat că cei alimentaţi cu surplus de zahăr au avut o regenerare ce a întârziat cu aproximativ 2 zile. Alt fapt observat a fost schimbarea aspectului blănii la toate grupele cu surplus de zahăr, aceasta devenind mai rară, cu un aspect asemănător unei blăni ude, dar care s-a redresat până la normal în următoarele 4 zile, după revenire la alimentaţie obișnuită. În literatură nu am găsit informaţii cu privire la acest fenomen, cert este faptul că ar fi necesar de luat în vedere și niște indici obiectivi ai regenerării, precum cei histochimici pentru a avea dovezi concludente referitor la influenţa alimentaţiei. Alt scop propus este observarea aceluiași fenomen ca urmare a alimentaţiei bogate în diferite tipuri de glucide, precum glucoză, fructoză, maltoză etc.