Conservarea biodiversităţii ocupă un loc aparte printre problemele globale de astăzi. Baza diversităţii biologice este componenţa genetică. Reducerea speciilor și a diversităţii genetice reprezintă o ameninţare reală pentru biosferă, căci stabilitatea reproducerii ecosistemelor naturale și a ecosistemelor agricole este direct legată de potenţialul lor determinat genetic pentru a se adapta la schimbarea condiţiilor de mediu. Până la mijlocul acestui secol va crește în numărul de specii de plante, pe cale de dispariţie, de la 7 până la 60 de mii. Pertinenţa tezei se datorează: a) lipsa elaborării teoretice a abordărilor moleculare genetice la studiul genomi de plante rare medicinale prezente în populaţii cu un număr mic; b) importanţa determinării bazelor moleculare și genetice ale diversităţii genetice a speciilor de plante rare la nivel de populaţie; c) lipsa unor metode experimentale de marcare moleculară multe porţiuni de gene de specii de plante rare, care sunt adecvate pentru analiză în masă; g) lipsa unor metode de optimizare a conservării genei a speciilor de plante rare și pe cale de dispariţie. Scopul - să dezvolte principii de marcare a tehnologiilor de identificare multiple genomice, genetice moleculare și certificarea genofondurilor de gene ale speciilor relicte rare de plante teritoriul Republicii Moldova ca un model de sistem pentru a optimiza conservarea genelor speciilor de plante medicinale rare și pe cale de dispariţie. În prezent, există peste 15 tipuri diferite de markeri utilizate pentru analiza genetică moleculară a genomului, în special în speciile rare și periclitate, precum și pentru a identifica potenţialul plante farmaceutice. O mare parte din genomul plantei este reprezentat de secvenţe repetate, care includ microsateliţi și retrotranspozonii mobili împreună cu elemente genetice. În unele cazuri, retrotranspozonii pot reprezenta mai mult de 70% din genomul nuclear.