Corupţia reprezintă un fenomen care, prin amploarea, intensitatea şi formele lui de manifestare, măsoară adevărata stare de legalitate, moralitate şi normalitate a unei societăţi. Ea defineşte, până la un anumit punct, starea de dezechilibru normativ şi moral al unei societăţi aflate în criză sau în tranziţie, întrucât ea perturbă grav desfăşurarea relaţiilor sociale la nivel instituţional şi interpersonal, determinând scăderea prestigiului şi autorităţii unor instituţii publice şi private, precum şi a unor instanţe specializate în control şi prevenţie socială, ca urmare a implicării în diferite afaceri a unor persoane cu funcţii de decizie din domeniul politicului, legislativului, executivului, justiţiei şi administraţiei.  Fenomenul corupției nu poate fi definit ca fiind propriu doar anumitor forme de guvernare. Corupția este întâlnită atât în societățile democratice cât și în cele totalitare. Deși există o oarecare tendință de a considera un regim autoritar ca fiind capabil să elimine corupția, realitatea este că într-un astfel de regim corupția este parțial limitată, ea regăsindu-se în anumite cercuri privilegiate, fiind accesibilă anumitor grupuri de indivizi.  Corupția vizează un ansamblu de activități imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu funcții de conducere sau care exercită un rol public, ci și de diverse grupuri și organizații, publice sau private, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.  Astfel, considerînd că Republica Moldova are ca prioritate lupta cu problema corupției, trebuie să urmeze pați importanți în direcția luptei cu acest fenomen, care atentează atât la viabilitatea statului, societății, precum și la aspirațiile europene și procesul de itegrare europeană a țării.