Cu cât societatea este mai evoluată, cu atât relaţiile industriale sunt mai complexe, iar cu cât sunt mai complexe relaţiile sociale, cu atât paleta intereselor este tot mai diversificată. Plecând de la premisa existenţei unei lumi democratice, structurată în parteneriat social şi complexă în relaţiile industriale, cu nevoi individuale şi de grup la un standard tot mai înalt se poate afirma că negocierea nu este numai un mod elegant de rezolvare a conflictelor, ci este o stare de spirit a omului social. În general, scopul negocierii nu este acela de a ieşi deasupra, ci de a ajunge la o înţelegere echilibrată, corectă pentru ambele părţi. Foarte important de precizat faptul că orice proces de negociere se finalizează obligatoriu într-un acord scris. Contractele colective de muncă sunt întotdeauna un acord scris, înregistrat şi cu o durată de valabilitate bine determinată. Diversitatea de interese, duce inevitabil la apariţia conflictului. Orice conflict, evoluează de la simplu la complex, pe scala: disconfort, incident, neînţelegerea, tensiunea şi criza. Identificarea şi rezolvarea amiabilă a conflictelor stă în puterea partenerilor aflaţi în conflict. Cea mai evoluată metodă de rezolvare a conflictelor o constituie procesul de negociere. Echipa de negociatori trebuie să fie conştientă de faptul că a fost investită cu încrederea membrilor. Membrii echipei trebuie să accepte să acţioneze în spiritul de conlucrare şi susţinere reciprocă. Ei trebuie să fie capabili să-şi asume solidar şi individual rezultatul negocierii.