Anul 2002 în relațiile moldo-turce
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
514 6
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-27 10:07
SM ISO690:2012
BUBUIOC, Mariana. Anul 2002 în relațiile moldo-turce. In: Viitorul ne aparţine, 5-6 octombrie 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2017, Ediția 7, p. 141. ISBN 978-9975-3036-5-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Viitorul ne aparţine
Ediția 7, 2017
Conferința "Viitorul ne aparţine"
Chișinău, Moldova, 5-6 octombrie 2017

Anul 2002 în relațiile moldo-turce


Pag. 141-141

Bubuioc Mariana
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 1 noiembrie 2018



Teza

În luna februarie a.c. s-au împlinit 25 de ani de la stabilirea relaţiilor politico-diplomatice dintre R. Moldova şi R. Turcia. Astfel, analiza importanţei anului 2002 în relaţiile bilaterale este oportună şi dezirabilă.  În plan internaţional marile puteri, SUA şi Rusia se ciocneau cu probleme interne ce aveau să marcheze şi politica externă. SUA după actul terorist din 11 septembrie 2001 şi-a întărit controlul în rândul statelor NATO, dar şi în zonele sale de interes. Rusia, fiind implicată în Războiul din Cecenia, făcea presiuni asupra statelor din zona sa de influenţă ca acestea să nu se apropie prea mult de rivalii occidentali.  Anul 2002 constituie limita superioară a perioadei 1991-2002 şi este anul în care atât R. Turcia, cât și R. Moldova au adoptat noi strategii ale politicii externe. În statul turc aceste strategii poartă numele de profunzime strategică și au fost elaborate după principiile politicii externe descrise de savantul și omul politic turc A. Davutoglu în lucrarea Profunzime strategică. Necesitatea modificării principiilor politicii externe a fost conştientizată încă de la începutul anilor 2000, însă imboldul care a produs schimbarea a fost victoria Partidului Justiţiei şi Dezvoltării în alegerile generale din anul 2002. Noua strategie a politicii externe susţinea că R. Turcia nu ar trebui să se mulţumească cu rolul de putere regională, întrucât ea deţine avantaje istorice şi geografice în Balcani, Marea Mediterană şi Orientul Mijlociu, fiind o putere centrală.  Schimbările produse în politica externă a statului nostru țin de fixarea vectorului de integrare europeană ca scop principal al politicii externe. Amintim că modificarea vectorului a fost o consecinţă a tensiunilor din relațiile moldo-ruse, dar şi o conştientizare de către preşedintele de atunci, Vladimir Voronin, a faptului că dacă procesul de integrare europeană va fi stopat, atunci R. Moldova va rămâne unu la unu cu Rusia.  Ideile expuse anterior ne fac să conchidem că anul 2002 a fost un an de trecere în relaţiile bilaterale. Schimbarea din politica externă a generat schimbări cantitative şi calitative, intensificându-se contactele politico-diplomatice şi economice dintre statele noastre. Acest an fiind totodată un prim pas către o nouă etapă nu doar în relaţiile moldo-turce, dar şi în politica externă a ambelor state.