Întreaga operă a lui Shakespeare este străbătură de iubirea de viață. În sonetele sale (154 la număr) tinerețea este sinonimul frumuseții. Timpul în mersul său răpește omului din grații, dar Părinții pot să transmită frumusețea Fiilor și Ficelor, rămânând să fie frumoși și să dăinuiască prin Copii.  Familiie Montague și Capulet sunt trecutul, Romeo și Julieta – viitorul. Atâta timp cât în prezent vom păstra certurile din trecut, atâta timp Romeo și Julieta vor muri... Când vântul certurilor bate - lumânarea își stinge flacăra. De aceea „... nu-i/ Nici în povești mai mult prilej de jale/ Decât în trista întâmplare-a lui/ Romeo și-a Julietei sale.”, căci vizează viitorul „luminos” al întregii omeniri, care a fost, este și va fi. Când popoarele și oamenii vor uita ura și învrăjbirea din trecut și vor trăi în pace și bună înțelegere, atunci peste viitor va coborî binecuvântarea.  Între „a fi” și „a nu fi”, Hamlet alege a fi. Doar că pentru eroul lui Shakespeare „a fi” nu însemnă a trăi, ci a avea demnitate. Murind, Hamlet, rămâne „să fie”, căci demnitatea este mai mult decât „un fir de pai” și el luptă pentru a o păstra. Pentru cel care renunță la demnitate, nici nu poate fi adresată întrebarea „a fi”. Dar - întreaga operă a lui Shakespeare este străbătură de iubirea de viață.  „Othelo” este scris de un Shakespeare îmbătrânit, care își povățuiește Fiica. Piesa e plină de povețe Părintești, și orice Părinte dorește Fiicei sale fericire. Gelozia se adeverește, în cazul lui Othelo, mai puternică decât iubirea, de unde și sfârșitul tragic al Desdemonei, Tatălui ei, Othelo și cei care-i înconjoară. Dar - întreaga operă a lui Shakespeare este străbătură de iubirea de viață.  Cele 37 de piese de teatru ale lui Shakespeare au în capăt moartea eroilor principali. Dar Marele Poet nicidecum nu elogiază sfârșitul vieții ori vede în el o salvare. Moartea pentru Poetul din Stratford-on-Avon este doar o modalitate de a arăta cât de scurtă este viața.  Dacă grecii antici aveau separat comedii și tragedii, Shakespeare îmbină în piesele sale tragicul cu comicul, producând opere mult mai sclipitoare decât antichitatea greacă și reușind să păstreze în final același efect al vinei universale. Unic, genial, original.