Modernitatea formulei româneşti în ,,Maitreyi”, de Mircea Eliade
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
783 18
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-14 10:17
SM ISO690:2012
ZAHARIA, Maria. Modernitatea formulei româneşti în ,,Maitreyi”, de Mircea Eliade. In: Viitorul ne aparţine, 5-6 octombrie 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2017, Ediția 7, p. 139. ISBN 978-9975-3036-5-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Viitorul ne aparţine
Ediția 7, 2017
Conferința "Viitorul ne aparţine"
Chișinău, Moldova, 5-6 octombrie 2017

Modernitatea formulei româneşti în ,,Maitreyi”, de Mircea Eliade


Pag. 139-139

Zaharia Maria
 
Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei
 
Disponibil în IBN: 1 noiembrie 2018



Teza

„Modern” se referă, mai întâi, la modernism, o mişcare literară apărută sub diferite denumiri, în Franţa, Spania, Anglia şi Italia la sfârşitul secolului XIX, care se extinde apoi în Germania şi Austria şi, la începutul secolului XX, în restul continentului, cuprinzând între cele două războaie mondiale mai toată poezia şi proza europeană, de la Eliot la Proust, şi de la Joyce şi Musil la Piranello. În România, literatura urmează aceeaşi dezvoltare: Macedonski, contemporanul şi rivalul „Junimii”, poate fi văzut ca primul modernist, în timp ce poeţi ca Arghezi, Blaga şi Barbu, ori prozatori precum Camil Petrescu, Matei Caragiale şi Mircea Eliade scriu cele mai importante texte moderniste în perioada interbelică.  Mircea Eliade apare în literatură dintre cele două războaie mondiale ca unul dintre reprezentanţii de seamă ai ’’noii generaţii’’, care s-a impus după 1930. Venind printre primii cu o problematică de tip existenţialist, autorul impune, încă de la început, o nouă viziune romanului românesc. Scriitorul pledează pentru o literatură a autenticităţii generate de experienţa trăită, scrisă într-un stil direct, neînflorit, apropiindu-se, astfel, de teoriile estetice ale lui Camil Petrescu.  Romanul „Maitreyi”, apărut în 1933, face parte din modernismul interbelic şi este expresia fascinaţiei pe care India a exercitat-o asupra lui Eliade încă din adolescenţă. „Maitreyi” se îmbină pe două planuri, aproape fuzionate: al lucidităţii masculine şi al evocării de poetică naraţiune a unui senzualism de magie erotică. Modern prin cea dintâi înclinaţie, dovedind o nelinişte intelectuală şi un dubiu nervs de om al veacului – Mircea Eliade se abandonează unei instinctive şi patetce simplităţi în crearea mitului erotic născut din pasiunea eroinei.  Punând în valoare interioritatea individului, importanţa experienţei personale pentru cunoaşterea de sine şi pentru cunoaşterea celuilalt, folosind tehnici ale prozei moderne, subiective, de analiză psihologică, Mircea Eliade realizează, prin romanul „Maitreyi”, una din acele cărţi cu destin de miracol în cariera unui scriitor şi chiar a unei generaţii.