Din studii istorice aflăm că în 1803 moşia Floreşti aparţinea marelui logofăt Costachi Ghica, ginerele lui Iordache Cantacuzino. În vecinătatea localităţii Floreşti, în 1819, se întemeiază un nou sat, Vărvăreuca. Ulterior, moşia Floreşti, împreună cu satul Vărvăreuca, devine proprietatea ispravnicului de Soroca, generalul Simion Nichitici Starov. După moartea generalului, în 1853, proprietatea e moştenită de soţia sa Varvara. În 1859 satul avea deja 85 de gospodării şi 460 de locuitori.  Vărvăreuca a fost dintotdeauna bogată în obiceiuri şi tradiţii, şi are o frumoasă, tradiţională şi diversă viaţă culturală. Obiceiurile şi tradiţiile satului sunt respectate şi practicate de băştinaşii săi, făcând viaţa satului mai dinamică, interesantă şi plină de evenimente de neuitat. În şirul acestora se înscriu: nunta, botezul, înmormântarea, Crăciunul, Paştele, Anul Nou, hramul satului etc.  O frumoasă tradiţie, aşa ca la moldoveni, sunt nunţile. Obiceiurile practicate sunt despărţirea rituală de alţi feciori şi fete mari, cununia religioasă, furatul miresei, aruncarea buchetului, ruperea colacului deasupra capului miresei etc. O altă tradiţie cu obiceiuri specifice este botezul. În ziua de botez se face baia rituală, după care naşii înfăşă pruncul într-o pânză albă, deoarece şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost înfăşat astfel. Înmormântarea cunoaşte şi ea o mare varietate de obiceiuri. Mortul este „scăldat”, apoi îmbrăcat cu haine noi, aşezat cu capul spre răsărit şi cu picioarele spre apus. Mâinile sunt puse una peste alta pe piept cu o iconiţă deasupra, iar în mâna dreaptă se pun bani. Înmormântarea se face a treia zi după deces. La capitolul sărbătorilor de iarnă avem o variată gamă de tradiţii şi obiceiuri, şi încercăm să ţinem cont de ele pentru a nu dispărea din cultura satului nostru. De Paşti tradiţiile sunt mai numeroase, simbolul acestei sărbători fiind ouăle încondeiate şi cozonacul.  Am putea spune că plaiurile floreştene sunt de un pitoresc aparte, este ceva veşnic şi special pentru locuitorii acestui plai. Nu în zădar a spus poetul că „veşnicia s-a născut la sat”. Vărvăreuca este acel sat cu oameni frumoşi la chip şi suflet, ce ştiu să-şi facă viaţa sărbătoare, un tărâm de basm, un tărâm de legendă, un plai de vis, unde bate pulsul istoriei neamului românesc. 139