Romanele lui A. Busuioc reprezintă un adevărat tezaur literar pentru literatura română din Basarabia prin abordarea complexă a realităţii din acest areal multpătimit îngemănând două perspective tranşante: timpul şi destinul uman, conferind astfel un deosebit dramatism substanţei epice şi explorând măiestrit formule narative moderniste. În special, registrul ironic, specific formulei narative busuiocene deconstruieşte subtil orice presiune ideologizantă, conturând o perspectivă autentică a adevărurilor istorice.  În acest plan, Hronicul Găinarilor este o operă de referinţă, problema timpului fiind concepută ca o teroare a istoriei nefaste care s-a abătut asupra destinului întregului popor basarabean, tema având atât o conotaţie general-umană: capcana timpului tragic pentru fiinţa umană, convertirea sufletului uman la trădare şi laşitate, cât şi una ce ţine de etosul românesc. Romanul ascunde un studiu al fiziologiei celor mai condamnabile trăsături morale, ce le-au dobândit unii locuitori ai ţinutului, fiind şi un studiu artistic de caz pe exemplul neamului Găinarilor, fenomen negativ declanşat de cotropitorii străini ai Moldovei. Astfel scriitorul surprinde fenomenul chiar de la origini, din timpul medieval al domniilor greco-fanariote, şi-l urmăreşte, evolutiv, până în contemporaneitate, nu numai reflectându-l perseverent şi convingător, ci şi rostindu-i artistic verdictul. Timpul este marcat de anii nefaşti din istoria Moldovei, 1812 şi 1940. Dezbinarea poporului basarabean şi mutilarea conştiinţei de neam, pierderea identităţii ce duce la pierderea integrităţii umane, pobleme de interes vital pentru cititorii moderni de astăzi, sunt nucleele tematice care pun în lumina unui adevăr istoric zguduitor perioada sovietică în destinul poporului multpătimit dintre Prut şi Nistru. Destinul dramatico-tragic al satului Găinari şi rolul diabolic al hoţului Panteleu Avădanei şi al progeniturii sunt emblematice, naraţiunea romanului cuprinzând întreaga istorie a satului, ca spaţiu de experienţe diabolice ale regimului, şi pe cea a Găinarilor, sursă a răului şi factor distrugător pentru locuitorii oneşti, muncitori, adevăraţi reprezentanţi ai neamului, care, pentru a-şi apăra viaţa, erau nevoiţi să accepte conjuncturismul. Astfel, romanul dat reprezintă o cronică a destinului basarabenilor aflaţi sub teroarea timpului, expusă printr-o gamă de modalităţi eficiente de eliberare a personalităţii umane: râsul, ironia, grotescul etc. Romanul reprezintă şi o amplă perspectivă asupra existenţei.