Nicolae Dabija şi Leonida Lari reprezintă voci lirice distincte în corul impunător al generaţiei „ochiului al treilea” din literatura basarabeană (primul fiind și şef de generaţie). Opera acestora a reflectat o dimensine importantă al destinului poporului în mijlocul căruia s-au născut şi s-au format ca oameni de creaţie. Mai mult decât atât, graţie talentului ingenuu, măiestriei şi conştiinţei supreme de creator, au realizat prin opera lor un program artisticinedit orientat spre „anularea tiraniei realului, stimulând insinuarea posibilului şi visului, care desfiinţează hotarele dintre mimesis şi fantezie, imaginaţie”, reînviind cultul romantic al sufletului” ca replică la falsul şi tiraniculrealism socialist ce elogia regimul comunist şi ideologia acestuia. (M. Cimpoi). De aceea imaginarul poetic al creaţiei lor se construieşte pe două coordonate: estetic (frumosul) şi etic (adevăr), care fuzionează firesc şi organic, întenţionând să transforme lumea, proiectând-o într-o viziune suprafirească a poeticului şi fixând-o pe estemele ce vizează poezia pură şi libertatea imaginarului.  În felul acesta, devenirea artei poetice a lui N. Dabija punctează evident traseul unei noi regăsiri a eului liric, ce porneşte de la reactualizarea şi revalorificarea reperelor perene ale etosului românesc, urmărind, de fapt, să surprindă nuclee ale inexprimabilului, jocuri ale imaginaţiei ce au construit o altă „axă a lumii”, anunţată de titlurile volumelor cât şi de spectrul divers al motivelor sau de structurile stilistice relevante pentru propriile convenţii artistice. Aproape în unison cu vocea lirică a liderului de generaţie a vibrat şi cea a Leonidei Lari, răsunând decizional în rolul de porta voce a durerii şi revoltei poporului basarabean, dezmoştenit de valorile spirituale fundamentale ale neamului şi palpitând într-un vizionarism metafizic, în cazul reflecţiilor cu privire la existenţa spirituală, la valorile morale şi estetice ale artei. Poeta tinde să-şi situeze eul liric în absolutul poeziei pentru a prinde momentul de trecere de la clipa de existenţă la cea de revelaţie a mirajului fiinţării. Astfel, aceşti doi poeţi reprezintă valoric atât generaţia sa, cât şi poezia românească în general.