Dumitru Matcovschi: poetul şi spaţiul matricial
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
1086 5
Ultima descărcare din IBN:
2023-11-24 09:06
SM ISO690:2012
NEGRU-VĂDĂ, Gabriela. Dumitru Matcovschi: poetul şi spaţiul matricial. In: Viitorul ne aparţine, 5-6 octombrie 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2017, Ediția 7, p. 129. ISBN 978-9975-3036-5-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Viitorul ne aparţine
Ediția 7, 2017
Conferința "Viitorul ne aparţine"
Chișinău, Moldova, 5-6 octombrie 2017

Dumitru Matcovschi: poetul şi spaţiul matricial


Pag. 129-129

Negru-Vădă Gabriela
 
Liceul Academiei de Ştiinţe din Moldova
 
Disponibil în IBN: 1 noiembrie 2018



Teza

Sunt poeţi care reprezintă pentru tânăra generaţie în formare, doar poezia şi sunt poeţi care ne oferă spaţii largi de co-trăire şi gândire, doarece ei înşişi trăiesc în poezie ca într-un macrocosmos, reuşind să cuprindă în el tot spaţiul uman existenţial. Un astfel de poet este pentru cititorii în devenire, D. Matcovschi, poezia căruia este expresia idealului de viaţă a neamului întreg, este spaţiul ţării în care locuim, este lumea spirituală ce ne revigorează, fără să ni să ceară dobândă, doar noi fiind beneficiarii.  Lirica lui D. Matcovschi este în adevăr „o cântare a pătimirii” neamului aflat la „mărgioară” , versurile sale conţinând realmente un suflu mesianic, peste care se varsă lacrima tremurată a unui colţ de ţară românească înstrăinat, vitregit, bătut nemilos de vânturile istoriei”. În felul acesta, eul liric matcovschian îşi asumă rolul dublu de porta voce a poporului, pe de o parte, şi, pe de altă parte, de voce lirică a fiului în drept să fie responsabil de reîntronarea valenţelor identităţii naţionale în modelul existenţial actual. De aceea recurgem la ideea exegetului M.Cimpoi, că „Poetul este situat între un dincoace şi dincolo de hotarul existenţial, apărându-se de ameninţarea neantului printr-un sentiment necontrafăcut al valorilor vieţii”. În acest sens, poezia lui Matcovschi denotă un pathos etic, justiţiar, deontologic. Lectura poeziilor sale convinge că programul etic şi estetic al poetului presupune „cultul rădăcinilor, originilor, solului, casei, pragului, vetrei.” Or, în lirică matcovschiană se conturează evident perimetrul unui univers imaginar, reperat pe estemele enumerate, care configurează un spaţiu matricial ce se oferă fiinţei umane ca unul spiritual vital, fiind un axis mundi viguros. De aceea, semnele distinctive ale acestui spaţiului spiritualizat ţin de două centre ale dezlocării acestuia: între binecunoscuta „mărgioară”, ca hotar de rezistenţă şi tărie spirituală, şi „vatră”, ca centru vital al acestui spaţiu spiritual existenţial ce mereu se permanentizează. „Mărgioara” dezvoltă un sens global, un sens al întregului, reflectat de elementele constituente enunţate anterior. Este de datoria noastră, a moştenitorilor, să le valorificăm în actualitate.  Reieşind din cele consemnate, devine evidentă necesitatea cercetării acestei probleme: abordarea semnificaţiilor spaţiului recreat de D. Matcovschi prin prisma unei relecturi analitice, realizate de tinerii cititori, orientaţi spre explorarea semnnelor spaţiului existenţial matricial.