Originalitatea artei narative în romanele lui Dumitru Crudu
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
1300 6
Ultima descărcare din IBN:
2023-07-02 17:36
SM ISO690:2012
NEGHIN, Alexandrina. Originalitatea artei narative în romanele lui Dumitru Crudu. In: Viitorul ne aparţine, 5-6 octombrie 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2017, Ediția 7, p. 128. ISBN 978-9975-3036-5-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Viitorul ne aparţine
Ediția 7, 2017
Conferința "Viitorul ne aparţine"
Chișinău, Moldova, 5-6 octombrie 2017

Originalitatea artei narative în romanele lui Dumitru Crudu


Pag. 128-128

Neghin Alexandrina
 
Liceul Academiei de Ştiinţe din Moldova
 
Disponibil în IBN: 1 noiembrie 2018



Teza

Romanul Un american la Chişinău a fost imediat remarcat de critica literară din republică, tratându-l ca roman controversat, ceea ce, în opinia noastră, a provocat cititorul şi i-a trezit un viu interes. Lectura romanului creează impresia că parcurgi un spaţiu al absurdului realităţii aevea, graţie unei permanente peregrinări a personajelor şi, mai ales, a personajului principal, Anton Şleahtiţchii, care e personajul ”rătăcit” în labirintul lumii-haos, în căutarea de sine, în căutarea ”pământului făgăduinţei”.  Tematic, romanele lui D. Crudu vizează realitatea imediată şi sunt dominate de problema tânărului intelectual din diverse zone de activitate, de actualitatea socială şi, uneori, de cea politică. De asemenea, romanul lui D. Crudu ne oferă panoramic o viziune amplă asupra perioadei postcomuniste, accentuând problema crizei individului, mai ales a intelectualului, a crizei eului, anume pentru faptul că se concentrează pe acest eu, pe individul cu calităţile şi defectele sale, irepetabile şi autentice. În cadrul operei, autorul joacă rolul de homo ludens, naraţiunea fiind percepută ca joc interuman şi ca joc de limbaj şi perspective.  Romanul Un american la Chişinău este reprezentativ pentru fracturismul autorului, deoarece se axează, mai ales, pe situaţii individuale şi biografism, relevând faptul că realitatea din spatele textului, adevărul şi, desigur, forţa acesteia, influenţează mult asupra receptorilor şi este mult mai importantă decât plăcerea pur estetică a unei lecturi.  Romanul pune şi problema crizei limbajului, armonia limbajului şi a efectului acestuia fiind atinsă doar prin artificial. Acest aspect este urmărit de autor în romanul său. În majoritatea cazurilor, expresiile inedite pe care le utilizează naratorul, sunt expresii populare, reprezentative pentru cultura şi comportamentul basarabenilor şi producând un efect exotic, mai ales în ceea ce ţine de utilizarea rusismelor.  Autorul foloseşte sub dialectele sau limba rusă (sau georgiană) numai în scopul individualizări personajelor prin modul de a vorbi şi nivelul cultural. Acest efect este convingător prin numărul lor foarte mare în textul romanului, dar şi prin inventivitatea autorului. Ca şi celelalte romane, Un american la Chişinăuse impune, la nivel de artă narativă, prin câteva dintre principalele elemente distincte, cum ar fi: ritmul alert, abrupt; imagini bine conturate; tehnica filmului; efecte de thriller; biografismul; personajele îşi exprimă individualitatea exclusiv prin acţiune; laconismul; aluziile; intertextul etc., care constituie paşaportul artistic individual al romanului.