Viaţa culturală a localităţii Corjova
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
477 0
SM ISO690:2012
GORE, Marcela. Viaţa culturală a localităţii Corjova. In: Viitorul ne aparţine, 5-6 octombrie 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2017, Ediția 7, p. 124. ISBN 978-9975-3036-5-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Viitorul ne aparţine
Ediția 7, 2017
Conferința "Viitorul ne aparţine"
Chișinău, Moldova, 5-6 octombrie 2017

Viaţa culturală a localităţii Corjova


Pag. 124-124

Gore Marcela
 
Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei
 
 
Disponibil în IBN: 1 noiembrie 2018



Teza

Datinile şi tradiţiile reprezintă o componentă a culturii noastre tradiţionale, pe care poporul moldovenesc le-a creat de-a lungul secolelor. O bogată şi variată cultură spirituală şi materială reflectă gândurile şi aspiraţiile oamenilor, necesităţile şi aspiraţiile acestora. Cultura înserează realizările sale în cele mai diverse domenii, de la meşteşugurile, costumul, tradiţiile şi obiceiurile populare la literatură, cu întreaga ei varietate de genuri, muzică şi dans, arte plastice, teatru şi cinematografie.  Satul Corjova este locul unde i-au naştere cele mai frumoase tradiţii, aici vorbim despre ţăranul adevărat, omul care încă iubeşte pământul şi munca fizică, omul care şi-a găsit fericirea aici, în liniştea serii de vară şi tainicele datini bătrâneşti. Locurile pe care locuitorii le cunosc în palmă, fiecare fir de iarbă, fiecare salcâm sau nuc de la poartă pot dezvălui secretele numai de ei ştiute. Satul Corjova a avut în trecut numeroase tradiţii şi obiceiuri care s-au păstrat încă şi astăzi, câteva dintre acestea fiind: curăţatul fântânilor, care se face în ziua de Rusalii, la o săptămână după Duminica Mare, ajutatul tinerilor pentru construirea casei, petrecerea băieţilor la armată.  Originalitatea acestei localităţi se caracterizează prin potenţialul creator, care îşi găseşte expresia în cultura materială şi spirituală, un loc aparte ocupând meşteşugurile populare. Uneltele de muncă, mijloacele de transport, utilajul tehnic folosit la prelucrarea cerealelor, plantelor textile, confecţionarea ţesăturilor populare, precum şi îmbrăcămintea, obiectele de uz casnic şi mobilierul ţărănesc, atributele de ritual folosite la celebrarea căsătoriei, cumătriei, la ritualul funerar, la sărbătorile calendaristice, demonstrează un mare registru de obiecte – mărturie a talentului şi înţelepciunii locuitorilor acestui sat.  Deci, faptul că locuitorii sunt dedicaţi cu trup şi suflet acestor lucruri este redat de emoţiile şi fericirea din sufletul lor, dar şi atunci când se bucură pentru fiecare obicei păstrat, pentru fiecare poveste, pentru fiecare sărbătoare trăită în lumină şi în pace, ocrotite ca o comoară preţioasă.