Lucrarea este un studiu documentar al implicaţiilor biofilmului în siguranţa alimentelor.  Biofilmul este un consorţiu de microorganisme în asociere cu substanţe extracelulare care se dezvoltă pe o suprafaţă solidă în prezenţa apei, ce poate conţine mai multe specii de bacterii, fungi, protozoare, alge microscopice, fiind adevărate „oraşe ale microbilor”.  Cercetarea biofilmelor are o mare importanţă în contextul necesităţii asigurării siguranţei alimentelor, deoarece microorganismele formează biofilme pe echipamentul tehnologic: suprafeţe de lucru în industria alimentară, alimentaţia publică, pe maşinile de tocat, benzile rulante etc. Prezenţa microorganismelor de alterare, patogene şi toxigene în biofilm poate duce la infecţii şi toxiinfecţii alimentare la consumatori.  Aderarea la suprafeţe este favorizată de prezenţa crăpăturilor, fisurilor, porozităţii, de prezenţa resturilor organice provenite din alimente, a depunerilor de săruri din apă. Microorganismele din biofilm sunt mai rezistente la factorii nefavorabili de mediu, inclusiv la detergenţi şi dezinfectanţi.  Biofilmul se poate forma şi pe materiile prime alimentare, pe produsele finite, de exemplu pe carcasele de porc. În biofilmele formate pe suprafeţele ce vin în contact cu alimentele au fost depistate diverse microorganisme implicate în igiena şi inocuitatea alimentelor (Escherichia, Listeria, Salmonela, Enterobacter, Pseudomonas etc.).  Un număr impresionant de investigaţii sunt consacrate problemelor studierii formării biofilmelor pe diferite suprafeţe: metal inoxidabil, sticlă, materiale plastice etc. Inoxul este cea mai favorabilă suprafaţă pentru dezvoltarea biofilmului, urmat fiind de PVC, sticlă şi cupru.  Un obiectiv frecvent al investigaţiilor savanţilor consacrate biofilmului este selectarea substanţelor biocide destinate dezinfectării în industria alimentară care ar fi eficiente, dar inofensive pentru om. S-a constatat că uleiurile volatile extrase din oregano, chimen dulce, cimbru şi iasomie, ghimbir au un potenţial ridicat de utilizare ca agenţi antimicrobieni şi pentru combaterea formării de biofilme de Escherichia, Staphylococcus, Salmonella, Listeria pe suprafeţele din industria alimentară. Un şir de cercetători au demonstrat experimental că şi preparatele enzimatice pot distruge biofilmul Tripsina, enzimă din grupa proteazelor care are capacitatea de a înlătura circa 95 % din biofilmul microbian.