Uraniul este un metal, din seria actinidelor a sistemului periodic al elementelor care are simbolul chimic U și numărul atomic 92.  Uraniul are cea mai mare masa atomică dintre toate elementele naturale. Este un metal radioactiv, având mai mulţi izotopi stabili, cu viaţa lungă. De exemplu izotopul 235U are un timp de înjumătăţire de circa 760 de milioane de ani. Uraniul este extras industrial din minerale relativ bogate în concentraţie faţă de cea naturală prin procedee mecanice, fizice și chimice. Principalele combinaţii chimice ale uraniului sunt realizate cu oxigenul şi respectiv cu halogenii, formând următorii compuşi:  – Trioxidul de uraniu, UO3  – Bioxidul de uraniu, UO2  – Triurano-octoxidul, U3O8  – Uranatii, M2UO4  – Hexafluorura de uraniu, UF6  – Pentafluorura de uraniu,UF5  – Tetraflorura de uraniu, UF4  – Hexaclorura de uraniu, UCl6  – Pentaclorura de uraniu, UCl5   În cele mai multe cazuri minereul de uraniu este exploatat la suprafaţă sau în mine subterane. În esenţă, mina de uraniu nu diferă semnificativ faţă de alte mine pentru minereuri metalifere.  Costul relativ ridicat al uraniului şi cerinţele stricte de gestionare a acestuia fac ca deversările de substanţe radioactive în mediu sa fie relativ mici în cazul fabricilor de combustibil. Există însă posibilitatea deversărilor accidentale care trebuie să fie luată în considerare. De exemplu, în caz de incendiu sau explozii, pot fi eliberate în mediu cantităţi mari de substanţe radioactive. În cazul operaţiilor de manipulare, depozitare şi fabricare a combustibilului din uraniu îmbogăţit, pot fi eliberate în mediu cantităţi semnificative de substanţe radioactive ca rezultat al accidentelor de criticitate.