Radiaţiile ultaviolete şi efectul acestora asupra vieţii pe pământ
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
470 30
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-16 21:08
SM ISO690:2012
ABABEI, Nicoleta. Radiaţiile ultaviolete şi efectul acestora asupra vieţii pe pământ. In: Viitorul ne aparţine, 5-6 octombrie 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2017, Ediția 7, p. 82. ISBN 978-9975-3036-5-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Viitorul ne aparţine
Ediția 7, 2017
Conferința "Viitorul ne aparţine"
Chișinău, Moldova, 5-6 octombrie 2017

Radiaţiile ultaviolete şi efectul acestora asupra vieţii pe pământ


Pag. 82-82

Ababei Nicoleta
 
Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi“, Iaşi
 
Disponibil în IBN: 31 octombrie 2018



Teza

Radiaţiile ultraviolete (UV) sunt radiații electromagnetice cu o lungime de undă mai mică decât radiațiile luminii percepute de ochiul omului. Radiaţiile Röntgen (= radiația X) sunt caracterizate printr-o lungime de undă și mai mică. Expunerea intensă la radiaţii UV, fie naturale, fie artificiale, dăunează corpului omenesc. Soarele radiază energie într-o gamă largă de lungimi de undă, dintre care majoritatea sunt invizibile pentru ochiul uman. Lungimea de undă cu cât este mai scurtă, cu atât este mai mare puterea radiației și mai mare potențialul de degradare.  Radiaţiile (UV) care ajung la suprafața Pământului sunt cuprinse într-un interval larg al lungimilor de undă, care variaza între 290 și 400 nm. Radiațiile UV de la soare au jucat întotdeauna un rol important, chiar dacă afectează aproape toate organismele vii. Radiațiile UV la diferite lungimi de undă generează efecte diferie, și prin urmare trebuie să se considere atât efectele nocive precum şi cu cele benefice.  Radiațiile UV la lungimi de undă mai mari (320-400 nm), denumite UV-A, joacă un rol util și esențial în formarea vitaminei D, şi implicit asupra pielii, având un rol nociv în acelaşi timp în cazul în care provoacă arsuri solare pe pielea umană și respectiv cataracta la nivel ocular.  Radiația UV cu lungimi de undă mai mici (290-320 nm), intră în partea UV-B a spectrului electromagnetic. Aceste radiaţii determină daune la nivel molecular cum ar fi acidul dezoxiribonucleic (ADN), componet activ al celulelor vii. ADN-ul absoarbe ușor radiațiile UV-B, care schimbă în mod obișnuit forma moleculei într-una din mai multe moduri. Modificările la nivelul moleculei de ADN înseamnă că în structura proteinelor, enzimele nu „vor putea citi“ codul ADN-ului din moleculă. Prin urmare rezultă proteine denaturate sau celule care pot muri.