O analiză diagnostică a constrâgerilor pentru dezvoltarea economică scoate în evidenţă problemele critice, altfel spus, domeniile în care Republica Moldova este cel mai puternic devansată de ţările comparabile. În esenţă, atâta timp cât problemele critice rămân a fi nerezolvate, potenţialul investiţional al economiei naţionale nu poate fi realizat pe deplin. Or, pentru schimbarea paradigmei de dezvoltare a ţării, este necesar să fie înlăturate, în mod prioritar, barierele care împiedică activitatea investiţională. Pe această cale au fost identificate 4 probleme critice: educaţia, drumurile, accesul la finanţe şi mediul de afaceri. Astfel, existenţa unui sistem judiciar ineficient pune în pericol dezvoltarea tuturor domeniilor, afectând grav atât mediul de afaceri din ţară, cât şi procesul investiţional.  Sănătatea a fost identificată ca una din problemele critice care conduce la reducerea forţei de muncă şi a productivităţii muncii, iar soluţionarea acesteia este posibilă prin includerea aspectelor de sănătate în toate priorităţile de dezvoltare pe termen lung. Sub aspectul obiectivelor strategice pe termen lung, Strategia naţională de dezvoltare „Moldova 2020” este focalizată pe următoarele priorităţi de dezvoltare: 1) Racordarea sistemului educaţional la cerinţele pieţei forţei de muncă, în scopul sporirii productivităţii forţei de muncă şi majorării ratei de ocupare în economie; 2) Sporirea investiţiilor publice în infrastructura de drumuri naţionale şi locale, în scopul diminuării cheltuielilor de transport şi sporirii vitezei de acces; 3) Diminuarea costurilor finanţării prin intensificarea concurenţei în sectorul financiar şi dezvoltarea instrumentelor de management al riscurilor; 4) Ameliorarea climatului de afaceri, promovarea politicii concurenţiale, optimizarea cadrului de reglementare şi aplicarea tehnologiilor informaţionale în serviciile publice destinate mediului de afaceri şi cetăţenilor. În perioada anilor 2000–2010, PIB creştea în medie cu 5,1% anual. Desigur, în unii ani de succes au fost înregistrate rate de creştere mai bune (7,1% în 2000–2004, 5,2% în 2005–2008), dar există şi fenomenul crizelor, şi fenomenul undelor economice lungi, ale căror periodicitate poate fi estimată la circa 10 ani. Într-adevăr, în 1998 şi în 2008 au fost înregistrate crize economice regionale şi globale. Ratele de creştere înaltă din anii cei mai favorabili reprezintă, de fapt, efecte de corectare, de revenire din criză sau de avânt economic premergător crizelor.