Caracterizarea cutremurelor puternice din sec. XX pe teritoriul Moldovei
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
689 18
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-09 13:26
SM ISO690:2012
CIOCHINĂ , Mircea. Caracterizarea cutremurelor puternice din sec. XX pe teritoriul Moldovei. In: Viitorul ne aparţine, 5-6 octombrie 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2017, Ediția 7, p. 46. ISBN 978-9975-3036-5-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Viitorul ne aparţine
Ediția 7, 2017
Conferința "Viitorul ne aparţine"
Chișinău, Moldova, 5-6 octombrie 2017

Caracterizarea cutremurelor puternice din sec. XX pe teritoriul Moldovei


Pag. 46-46

Ciochină Mircea
 
Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei
 
Disponibil în IBN: 30 octombrie 2018



Teza

Cutremurele sunt considerate cele mai imprevizibile şi distrugătoare fenomene ale naturii care pot produce pagube foarte mari şi numeroase jertve umane. În decursul secolului XX, pe teritoriul Republicii Moldova s-au declanşat mai multe cutremure puternice şi foarte puternice, dintre care pot fi menţionate seismele din 1940, 1977, 1986 şi 1990.  La 10 noiembrie 1940, în baza observărilor făcute, s-a constatat că pe cea mai mare parte a teritoriul RSS Moldoveneşti (cu excepţia zonei de nord-est), intensitatea cutremurului a fost de 7 grade, iar în regiunea de vest (zona Cărpineni-Giurgiuleşti, cu lăţimea de până la 50 km de la Prut), intensitatea a fost de 8 grade. În urma acestui seism 12.400 de edificii şi case de locuit au fost deteriorate sau distruse complet.  Cutremurul din 4 martie 1977 a fost un eveniment seismic major marcat pe de o parte prin datele sale de natură seismologică (magnitudine, mecanism de focar, arie afectată de intensităţi ridicate), iar pe de altă parte de efectele sale de natură socială şi economică, precum şi prin efectele şi urmările avute asupra construcţiilor. Teritoriul Republicii Moldova a suportat o intensitate seismică de 6 -7 grade. În urma cutremurului au apărut deformări ale substratului, crăpături în scoarţa terestră, prăbuşiri, alunecări de teren, s-au observat variaţii ale nivelului apei în fântâni, au dispărut izvoare vechi şi au apărut altele noi. Pe alocuri din crăpăturile substratului izbucnea apă cu nisip şi pământ asemeni „vulcanilor noroioşi”. În timpul seismului, în mai multe localităţi s-a observat „iluminarea cerului”. Au fost evidente consecinţele asupra obiectivelor socio-umane. Numărul total de clădiri afectate a atins 11.849, dintre care cu deteriorări serioase ce au necesitat reparaţii – 8.914, iar complet distruse – 2.765.  Cutremurul din 31 august 1986 s-a manifestat cu o intensitate de 5-8 grade. Efectele seismului au fost destul de diverse. Numărul total de clădiri şi edificii afectate a atins cca 58.538, dintre care cca 7.015 cu deteriorări serioase ce au necesitat reparaţii, cca 1.169 distruse complet. Seismul a provocat deformări ale substratului, fiind însoţit, de asemenea, de activizarea proceselor de alunecare.  Tehnologiile moderne diminuează efectul acestora prin construcţii antiseismice dar şi prin cercetările zonelor în care se produc aceste cutremure, astfel populaţia este relativ pregătită, în mod special moral, pentru asemenea evenimente, totuşi vulnerabilitatea omului rămâne a fi înaltă în faţa puterii naturii.