Metaboliţii secundari au un rol esenţial în desfăşurarea proceselor defensive a plantelor împotriva agenţilor patogeni. Diverse studii au demonstrat că plantele au capacitatea de a activa anumite mecanisme care limitează răspândirea patogenului în ţesuturile plantei gazdă, şi anume în sistemul vascular, schimbând compoziţia peretelui celular. Lignina, fiind un component principal a peretelui celular şi a vaselor conducătoare joacă un rol important în activarea răspunsurilor defensive.  Materialul biologic a fost reprezentat de 6 genotipuri de floarea-soarelui (rezistente- LC-1093A, Favorit, PR64LE20, LG-5542 şi sensibile Performer şi LG-5525) cultivate în vase de vegetaţie pe fundal de infecţie cu lupoaie şi control la 4 etape de dezvoltare a patogenului Orobanche cumana Wallr. Ulterior au fost analizate 60 de combinaţii din care s-au obţinut peste 240 secţiuni din rădăcini primare şi laterale. Preparatele microscopice au fost pregătite prin secţionare manuală şi colorate cu Safranină-O de 0,1%, metodă prin care pereţii lignificaţi şi cutinizaţi prezintă culoare roşie.  Studiile histochimice ale prezenţei şi acumulării ligninei în genotipurile de floarea-soarelui infectate cu lupoaie au permis evidenţierea activării mecanismelor defensive la 4 genotipuri luate în studiu. Cel mai înalt nivel de acumulare a ligninei a fost atestată la genotipul LC-1093A şi hibridul său Favorit începând cu etapa de formare a tuberculilor de lupoaie. De asemenea, la genotipul Favorit a fost observată îngustarea celulelor măduvii la formele inoculate cu patogen. Analiza microscopică a secţiunilor transversale la genotipurile rezistente LG-5542 şi PR64LE20 nu au prezentat diferenţe esenţiale între formele control şi cele cultivate pe fundal de infecţie. Examinarea histochimică a secţiunilor genotipurilor sensibile au evidenţiat dilatarea majoră a cilindrului central. Genotipul sensibil Performer a manifestat cel mai înalt nivel al acumulării ligninei la formele infectate artificial.  Ancorarea patogenului Orobanche la rădăcinile de floarea-soarelui determină apariţia modificărilor morfo-anatomice în cadrul interacţiunii şi prezintă schimbări esenţiale cum ar fi: creşterea diametrului cilindrului central, lărgirea unor celule ale măduvii, îngustarea scoarţei şi acumularea ligninei în stel.