Termenul TNF (factorul de necroză tumorală) a fost propus în 1975 și a fost intitulat datorită efectului biologic - capacitatea de a exercita un efect citotoxic asupra celulelor tumorale în condiţii in vivo. TNF există în două forme: alfa şi beta.  TNF RSF 11B este o genă de codificare a proteinei și acţionează ca receptor capcană pentru TNFSF11 / RANKL şi prin aceasta neutralizează funcţia în osteoclastogeneze, inhibă activarea osteoclastelor şi promovează apoptoza osteoclastelor in vitro, totodată poate juca un rol în prevenirea calcifierii arteriale. Poate acţiona ca receptor pentru TNFSF10 / TRAIL şi protejează împotriva apoptozei. TNFSF10 / TRAIL blochează legarea și inhibarea osteoclastogenezei.  Simonet şi colab. (1997) a identificat o glicoproteină secretată care reglează resorbţia osoasă. Proteina umană, denumită osteoprotegerină (OPG), este un membru al superfamiliei receptorului factorului de necroză tumorală (TNF) şi conţine 401 aminoacizi.  In vitro, diferenţierea osteoclastelor din celule precursoare este blocat într - o manieră dependentă de doză de OPG recombinantă.  Nivelurile circulante OPG au apărut ca biomarkeri independente de boli cardiovasculare (BCV), la pacienţii cu boală cardiacă acută sau cronică. TNF RSF 11 B este o genă care codifică o proteină. Bolile asociate cu TNF RSF 11 B includ: boala Paget a osului, boala Alzheimer, cancer, psoriazis şi boala inflamatorie intestinală.  Markerii genetici in TNFRSF11B au fost evaluați prin PCR, metodă care a implicat eticheta-secvenţă situs conţinut de mapare a unei deleţii a TNFRSF11B şi PCR întinde punctele de pauză a ADN – ului.  Persistenţa osteoclastogenesis pot fi legate de formarea de OPG sau complexul TRAIL demonstrat prin imunoprecipitare la adăugarea de anticorp anti-TRAIL , care scade formarea.