Diabetul zaharat tinde să ia proporţiile unei epidemii la nivel mondial, de aceea orice posibilitate de a trata şi preveni această boală este binevenită. Pentru experiment s-au utilizat 60 de şobolani albi de laborator cu masa corporală între 115-176 grame, împărţiţi în 4 loturi experimentale. Trei loturi au fost supuse experimentului (lotul II – alloxan, lotul III – alloxan+propolis, lotul IV - propolis), şi o grupă s-a folosit ca martor (lotul I – soluţie fiziologică).  Glucozuria în diabetul zaharat este cu atât mai intensivă, cu cât nivelul hiperglicemiei este mai ridicat. Lotul martor şi lotul IV nu prezintă semne de glucoză în urină, ceea ce ne vorbeşte despre un metabolism glucidic normal şi o bună funcţionare a rinichilor la animalele de laborator. În lotul II (alloxan), prezenţa glucozei în urină este evidentă (de la ±100 la ++540), ceea ce atestă dereglări ale metabolismului glucidic şi deci, prezenţa diabetului zaharat experimental; pe când în lotul III (alloxan+propolis), rezultatele sunt îmbucurătoare (de la ±5 la negativ). Dintre manifestările clinice în lotul II, şi mai puţin în III, s-a observat apariţia ulceraţiilor în diferite regiuni ale corpului, scăderea în greutate, polidipsie şi astenie, datorate, probabil, imposibilităţii pătrunderii glucozei în celule, care reprezintă combustibilul acestora. Necesitatea permanentă în consumul de apă are menirea de a elimina surplusul de glucoză din sânge prin urină şi reprezintă una din principalele manifestări ale diabetului zaharat. Scăderea masei corporale este evidentă deoarece organismul, în lipsa glucozei, încearcă să-şi suplinească rezervele de energie din contul masei musculare şi a grăsimilor. Se ştie că „grăsimile ard în flacăra produsă de glucoză”, însă arderea fiind incompletă, rezultă substanţe toxice pentru organism (corpi cetonici, acetona). Astfel, comparativ cu lotul martor care avea valori negative în toate cele patru zile de determinare a corpilor cetonici în urină, în lotul administrat cu alloxan s-a înregistrat o creştere de la ±5 la +++100, iar în lotul III s-au obţinut rezultate pozitive de la ±5 la negativ. Cel mai des întâlnit simptom de înrăutăţire a problemelor renale din cazul diabetului zaharat, este microalbuminuria, rezultate obţinute şi de către noi: lotul martor precum şi lotul IV cu valoarea trace, lotul II de la ++100 la +++300 şi lotul III, de la +++300 la trace. Deci, putem concluziona că tinctura de propolis ar putea fi propusă ca o posibilă soluţie de ameliorare a complicaţiilor legate de diabetul zaharat.