Gena NPPB codifică peptidul natriuretic de tip B (BNP), component al familiei de peptide natriuretice, descoperite în 1981 de către A. J. D. Bold. S-a demonstrat că această clasă de neurohormoni promovează natriureza, diureza şi inhibă axul renina – angiotensina – aldosteron, acţionând ca vasodilatatori.  Studiile genetice susţin implicarea genei NPPB într-o gamă largă de afecţiuni cardiovasculare şi metabolice. Conform unei cercetări efectuate pe şoareci de laborator (D. G. Gardner, 2007) activitatea transcripţională crescută a genei NPPB este asociată cu scăderea tensiunii arteriale, în timp ce suprimarea expresiei cauzează hipertensiune, hipertrofie, susceptibilitate la insuficienţă şi fibroză cardiacă.  Iniţial, BNP a fost identificat în extractele de creier porcin, iar la om el este prezent şi la nivel cerebral, dar mai ales la nivel ventricular, acţionând ca hormon cardiac. Valoarea serică normală a BNP circulant este între 0,5-30 pg/m, conduita terapeutică fiind ghidată după această valoare, care creşte odată cu înaintarea în vârstă, dar nu depăşeşte 20 pg/m în lipsa bolilor cardiace. S-a constatat că concentraţia plasmatică a BNP (şi respectiv ale NT-proBNP) creşte ca răspuns la stresul ventricular, fiind inclus într-o serie de ghiduri şi protocoale ca instrument de diagnostic, prognostic şi management al insuficienţei cardiace.  De asemenea, o serie de studii au demonstrat că nivelurile serice ale BNP corelează cu creşterea mortalităţii la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă. Totodată, cercetările recente (Yasuhiro Ikeda, 2015), efectuate asupra şobolanilor de laborator au relevat asocierea dintre moartea subită şi suprimarea genei NPPB -/-, ceea ce indică asupra faptului că BNP ar putea fi un indicator al morţii subite.  În literatura de specialitate, puţine studii se referă la activitatea transcripţională a genei NPPB la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare, necesitatea cărora este susţinută în contextul în care, BNP-ul are un rol important în programele de apreciere a prognosticului şi monitorizare a eficienţei terapeutice la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Cunoştinţele privind expresia genei NPPB ar putea fi utile în contextul practicării medicinii personalizate – prognostic, diagnostic, tratament, dar şi în clarificarea cauzelor şi mecanismelor moleculare ale bolilor cardiovasculare.