Studiul repune în discuţie şi redimensionează manifestările subversive estetic ale textului sorescian, care nu se limitează la preluarea formulelor neconvenţionale şaizeciste, ci validează un tip particular de discurs dramatic contemporan şi propune o nouă ontologie literară cu indici importanţi de singularizare şi accentuare a funcţiilor estetice şi politice. Valorificând structurile interioare ale scriiturii sale subversive estetic am determinat faptul că amprenta deviantă este evidentă în translarea imaginarului puterii şi specularităţii totalitarismului în propriile piese. Scrierea cu o latură subversivă funciară este ilustrabilă în teatrul sorescian prin tipul distopiei și a tragediei.