În articol este supusă analizei jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în raport cu Republica Moldova în materia articolului 6 al Convenției, având ca obiect de examinare tehnicile operațiunilor sub acoperire în cadrul investi-gațiilor penale, condamnarea persoanei în baza probelor obținute din „provocare” și compatibilitatea unor asemenea practici cu dreptul la un proces echitabil.  Generalizarea raționamentelor statuate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile analizate va permite delimitarea formelor legale de investigație sub acoperire în cadrul procesului penal de „ provocările organizate” de poliție în cadrul cercetărilor prejudicare penale.  Un alt aspect important vizează incompatibilitatea cu dreptul la un proces echitabil a procedurii de administrare și a admisibilității în procesul penal a probelor obținute de autorități prin „provocare” și condamnarea persoanei în măsura determinantă în temeiul acestor probe.  Consecvent acestora, se propune evidențierea garanțiilor procesuale ale persoanei acuzate referitoare la cercetarea și probarea în fazele prejudiciară și judiciară ale procesului penal a elementelor legate de provocare la infracțiune în cadrul investigației sub acoperire în procesul penal..    

In the framework of the present article the jurisprudence of the European Court of Human Rights in relation to the Republic of Moldova in the matter of art. 6 of the Convention, is being analyzed. The object of examination are the techniques used in the undercover operations in criminal investigations, conviction of a person on the grounds of evidences obtained from “provocation” and the compatibility of such practices with the guarantees offered by the right to a fair trial.  The generalization of the reasoning stated by the European Court of Human Rights in the analyzed decision will allow one to delimit the legal forms of investigation used in the undercover operations in criminal investigations from the “organized provocations” of the police in the pre-trial criminal researches.  Another important aspect concerns the incompatibility of the rights to a fair trial with the procedure of administration and the admissibility in the criminal procedure of the evidences collected through “provocation” and the conviction of a person mostly on the grounds of this evidences.  Consequent to those, the highlighting of the procedural guarantees of the convicted person as to the research and probation in the pre-trial and trial phase of the criminal procedure of the elements linked to the provocation to the commitment of a crime in the undercover operations in criminal investigations is being suggested.