Migraţia din regiunile italiene in Romania in secolele al XIX-lea şi al XX-lea a implicat un număr considerabil de lucrători necalificaţi dar, de asemenea, şi de personalităţi (artişti şi intelectuali), mulţi veneţieni şi friulani, care au lăsat amprente clare, tangibile, ale şederii lor in spaţiul romanesc.  In contextul existenţei organizate de cioplitori in piatră de origine friulană in Romania, un rol special il joacă Vincenzo Puschiasis (1874–1941), sculptor in piatră italian, stabilit la Piatra- Neamţ in anul 1899, naturalizandu-se definitiv in Romania. Vincenzo Puschiasis s-a impus in țară nu numai pe plan local, dar şi naţional, prin numărul mare de monumente realizate pentru eroii căzuţi in Primul Război Mondial şi calitatea artistică excepţională a acestora. Lucrările se caracterizează prin rezistenţă, fineţe, eleganţă, imbinare de stiluri, frumuseţe. După Primul Război Mondial, Vincenzo Puschiasis a constituit nucleul antreprizei de construcţii din judeţul Neamţ, specializandu-se in construcţia monumentelor comemorative din Primul Război Mondial. Dintre lucrări, cele mai remarcabile in acest domeniu sunt: Complexul funerar din Cimitirul “Eternitatea” Piatra-Neamţ, realizat in colaborare cu Gheorghe Iconaru; monumente ale eroilor in Bistricioara, Căciuleşti, Verşeşti, Roznov, Bahna, Văleni, Zăneşti; obeliscuri in Garcina, Oanţu, Roznov, Piatra Şoimului, Podoleni; Statuia ostaşului erou din Viişoara. Alţi artişti s-au stabilit in Romania şi in Moldova. Remarcăm mai ales in pictură şi sculptură contribuţia artiştilor Antonio Zumino (1864–1927), care a locuit vreme de aproape 32 de ani la Galaţi şi Brăila, de asemenea, Ettore Cadorin, Ettore Ferrari, Giuseppe Tomat sau Ettore Romanelli. Cu intervenţiile lor artistice şi sculpturale aceşti artiţti plastici au devenit protagonişti in multe oraşe ale Romaniei.