Polifonia muzicală in practica de interpretare la drambă
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
653 14
Ultima descărcare din IBN:
2023-09-02 15:08
SM ISO690:2012
NICOLAESCU, Gheorghe. Polifonia muzicală in practica de interpretare la drambă. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 10, 30-31 mai 2018, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2018, Ediția 10, pp. 166-167. ISBN 978-9975-84-063-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 10, 2018
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
10, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2018

Polifonia muzicală in practica de interpretare la drambă


Pag. 166-167

Nicolaescu Gheorghe
 
Centrul de Excelenţă în Educaţie Artistică „Ștefan Neaga”
 
Disponibil în IBN: 12 iunie 2018



Teza

Preocupările şi aportul etnomuzicologilor şi arheologilor la descoperirea vestigiilor organologice din toate timpurile au contribuit la determinarea parcursului evolutiv al instrumentului muzical autofon – dramba. Ca instrument tradiţional romanesc, aceasta emite un sunet fundamental invariabil, un ison, pentru a susţine melodia propriu-zisă, formată dintr-un şir de armonice superioare. Instrumentul este străvechi şi a fost atestat in cultura tradiţională a mai multor popoare: la romani (Moldova, Transilvania, Muntenia), slavi (ruşi, bieloruşi şi ucraineni), popoarele asiatice (chinezi, avari, kargazi), popoarele europene (francezi, greci), in Oceania etc. Confecţionată din diverse metale şi avand forme diferite, dramba are acelaşi principiu de producere a vibraţiilor: ciupirea lamei sonore şi amplificarea sunetelor in cavitatea bucală a executantului. Dramba produce un sunet moderat, modulat prin mişcarea buzelor, cu timbru zumzăitor, potrivit pentru a reda intonaţiile asemănătoare mormăitului ursului, zumzăitului roiului de  albine, a omului ursuz, a trăncănelei monotone de căruţă. Insoţit de sunetele guturale ale interpretului, timbrul capătă o calitate nouă, situată intre culoarea vibraţiilor anciei metalice şi mormăitul bucal. Anume din aceste perspective in trecut dramba era solicitată in ansamblurile instrumentale pentru a ţine isonul, hangul. Diapazonul instrumentului nu este mare, de obicei el nu depăşeşte intervalul de cvartă, cvintă sau sextă, scara muzicală fiind alcătuită din sunete naturale şi cromatice. Posibilităţile sonore depind de iscusinţa şi tehnica interpretativă a executantului. Vreme indelungată, dramba a fost considerată un instrument cu pretenţii de virtuozitate şi a fost folosită din timpuri imemorabile de către fete şi neveste tinere care interpretau melodii fără text, cantece ritual-instrumentale, jocuri, cu precădere melodii simple şi cu un ambitus mic. La ora actuală, acest instrument muzical, destul de răspandit in trecut, a rămas in memoria generaţiilor in etate drept o reminiscenţă ancestrală, aproape dispărută. Prezentul demers contribuie nemijlocit la extinderea cunoştinţelor privind elementele polifonice şi armonice in muzica tradiţională romanească, cunoștințe necesare pentru studierea melosului nostru popular.