Influenţa activităţii artistice a lui M. Berezovschi (1868-1940) asupra compozitorilor perioadei enunţate s-a dovedit a fi una dintre cele definitorii. Reintrodus in circuitul ştiinţific al arealului romanesc, impactul preotului-dirijor ii călăuzeşte pe mai mulţi autori ai muzicii corale in genuri/stiluri diverse. Se renaşte un florilegiu intreg de tradiţii. Una dintre ele nu s-a intrerupt, ci a căpătat o evoluţie şi mai intensă după decesul preotului: este antrenarea copiilor şi adulţilor in practica corală interpretativă profesionistă şi de amatori. Ea se menţine şi acum in pofida vicisitudinilor istorice (Z. Tkaci, G. Kuzmina, T. Zgureanu, M. Starcea, V. Burlea ş. a.). Alta, creaţia de dirijor-compozitor care compune pentru formaţia corală a bisericii condusă de el insuşi, in perioada sovietică era semiclandestină, din ecuaţie fiind eliminată anume partea componistică. Această tradiţie, susținută incă de G. Musicescu, practicată intens de M. Berezovschi şi de elevii lui: M. Barcă, V. Popovici, A. Cristea, după formarea Republicii Moldova, este resuscitată pe filiere aparte: in limita strictă a normelor muzicii bisericeşti (fraţii N. şi V. Ciolac), in corale laice de copii (V. Creangă, E. Mamot, M. Kolsa) in cheia revalorificării artistice a temelor biblice şi a vechilor cantări monahale in genuri religioase de concert (Iu. Ţibulschi, S. Buzilă, T. Zgureanu, Gh. Ciobanu, Z. Tkaci). Şi muzica corală laică pentru profesionişti, legată cu cea tradiţională ţărănească, introdusă ca gen de compoziţie de G. Musicescu la Iaşi şi de M. Berezovschi la Chişinău, de asemenea capătă un nou elan in compoziţia tinerilor (E. Fiştic, I. Iachimciuc, Iu. Gogu, V. Gondiu).