Fragmentele minore de frescă descoperite pe parcursul excavării temeliilor primei biserici de la Curtea de Argeș, situate in perimetrul actualei Biserici Domnești, sau cele obținute in cadrul săpăturilor făcute la vechile capele de la Cetățeni (județul Argeș) atestă existența picturilor murale pe teritoriul Tării Romanești incă din secolul al XIII-lea, cu alte cuvinte – incă din perioada de coagulare și de geneză a noii formațiuni statale medievale. Distrugerea monumentelor amintite nu ne mai permite o apreciere a valențelor artistice sau o stabilire (fie și ipotetică!) a mesajului acestor picturi. Secolul al XIV-lea este, de asemenea, destul de zgarcit in mărturii păstrate; totuși, trei ansambluri murale – cel de la biserica rupestră a mănăstirii Corbii de Piatră (județul Argeș), cel de la Biserica Domnească din Curtea de Argeș și cel de la biserica mănăstirii Cozia (județul Valcea) – ne indreptățesc să tragem anumite con cluzii atat de ordin estetic, cat și de ordin iconografic. Analizele particularităților iconografice a frescelor celor trei biserici ne fac să constatăm, că in primul caz, avem un program de tip „anahoretic”, in cel de al doilea caz – un program cu caracter „aulic”, iar in cel de al treilea caz – un program puternic influențat de spiritul „cenobitic” și „isihast” al mănăstirii. A mai existat și un al patrulea ansamblu – cel cu hramul Adormirea Maicii Domnului de la schitul Cetățuia – Negru-Vodă, săpat in stancile din zona satelor Cotenești și, deja amintiților, Cetățeni – despre care ne putem crea o vagă impresie pe baza copiilor după tabloul votiv cu imaginile voievozilor Nicolae Alexandru și Radul Negru făcute de Giorgio Venier in anii 1790/1792. In pofida intervențiilor suportate pe parcursul secolelor, acest tablou votiv mai păstra imaginea unor autentice detalii din vestimentația voievozilor, ceea ce ii conferea o anumită valoare documentară. Cat privește starea actuală a ansamblului mural de la Cetățuia – Negru-Vodă, ea nu permite examinarea straturilor de pictură originară, cele mai vechi dintre ele fiind, in opinia lui Vasile Drăguț, cele din secolul al XIV-lea.