In contextul globalizării şi integrării, tot mai vizibile devin tendinţele de interdisciplinaritate, iniţiind direcţii noi in muzicologie ca semiotica şi hermeneutica muzicală, muzicologia inter-culturală şi textuală, tratări complexe, sintetice, avand menirea de a oferi noi perspective de investigare a proceselor culturale din secolele XX-XXI. Astfel, in condiţiile mutaţiilor paradigmei culturale postmoderne, ale schimbărilor din muzica occidentală din Europa de Vest, apariţia fenomenologiei muzicale devine un fapt firesc, urmand tendinţele din filosofia contemporană. In Republica Moldova, fenomenologia muzicală reprezintă un camp nou de cercetare, evidenţiindu-se tot mai mult necesitatea investigaţiilor interdisciplinare. Explorarea fenomenologică a muzicii nu se rezumă la dimensiunea esteticului, ci implică cunoştinţe ample şi analiza in profunzime a actului muzical. Pe acest palier de sondare ştiinţifică se impun elaborările in direcţia de cercetare a fenomenologiei filosofice (E. Husserl, R. Ingarden, M. Dufrenne) şi primele investigări in domeniul fenomenologiei muzicale (E. Ansermet, H. Mersmann, S. Celibidache, studii recente – I. Dumitraşcu, T. Misdolea ş.a.), punctand diverse perspective de cercetare fenomenologică a actului sonor, inclusiv in muzica contemporană academică, cu aplicabilitate in muzica electroacustică. In analiza muzicii ca fenomen se conturează o problematică vastă, in prim plan situandu-se articularea unei metode de caracterizare a experienţei estetice, ţinand cont de dimensiunile corporale afective, temporale, spaţiale şi culturale ale muzicii. Apelarea la instrumentarul fenomenologic in domeniul muzical demonstrează aspectul integrativ al tendinţelor ştiinţifice şi culturale actuale, iar diversele dimensiuni de abordare se combină intr-o strategie nouă de joncţiune in cercetarea muzicii contemporane academice, oferind perspective noi in investigarea actului muzical creativ, interpretativ şi de receptare.