Creatorii miturilor etnoistorice despre apartеnenţă religioasă a găgăuzilor sunt reprezentanţi ai elitei intelectuale – profesionişti (istorici, etnologi, filologi) şi amatori. De obicei, fiecare comunitate etnică are două tendinţe principale in construirea acestor tipuri de mituri. Una dintre ele este legată de un astfel de fenomen ca neopăganismul. Esenţa unei alte tendinţe este translarea tezei despre antichitatea adoptării unei religii monoteiste (creştinism, budism, islam). Găgăuzii nu au făcut excepţie. Aceste două tendinţe se manifestă in mitologia lor etnoistorică in intregime. De exemplu, manifestarea ideologiei neopăgane este cuprinsă in declaraţia unuia dintre amatorii istoriei că creştinismul a distrus spiritul adevărat găgăuz şi „sărbătorile naţionale mari ca Sărbătorile lupului, Hederlez, Kasam”. Autorul idealizează păganismul şi incearcă să prezinte un calendar „adevărat” al poporului, in care sărbătorile creştine joacă un rol secundar. Teza că poporul găgăuz a adoptat creştinismul in antichitate a fost exprimată pentru primă dată in miturile amatorilor de istorie. Unul dintre cercetătorii din domeniul istoriei şi etnologiei găgăuzilor consideră că „după alegerea Ortodoxiei, găgăuzii au ales propriul lor destin”. Fără indoială, această afirmaţie nu este fundamentată şi dovedită din punct de vedere istoric, deoarece nu există informaţii documentare despre modul in care găgăuzii au adoptat creştinismul. Majoritatea cercetătorilor consideră că strămoşii găgăuzilor au participat la acest proces, dar nu şi găgăuzii.