Discursul este dedicat unei teme actuale, destul de complexe şi pană azi puţin studiate – e vorba de activitatea artistică a emigranţilor din Rusia in Romania interbelică (Regatul Vechi). Evidenţierea rolului şi locului ce ocupau in cultura romanească oamenii de creaţie care au părăsit Rusia după 1917 abordează şi problema actuală a dialogului intercultural. Datorită acelui factor al emigraţiei, perioada interbelică capătă o semnificaţie deosebită in istoria relaţiilor culturale dintre Rusia şi Romania. La Bucureşti activau actori, muzicieni, pictori, coregrafi, regizori din Rusia, care au găsit acolo adăpost pentru diverse termene. Prezenţa emigranţilor se făcea simțită mai mult in sfera muzicii, care nu cerea cunoaşterea bună a limbii romane. Afişele bucureştene de atunci păstrează zeci de nume ale interpreţilor de operă, bine cunoscute in Rusia, dar şi in toată lumea. Conducerea Operei Romane, pe parcursul a catorva stagiuni, ii invita pentru interpretarea rolurilor principale in spectacole; cu unii dintre ei existau contracte pentru termen mai indelungat. O vastă contribuţie emigranţii din Rusia au adus in arta coregrafică romanească. Odată cu fondarea, in 1921, a trupei de balet, in ea apar dansatori ruşi. Dezvoltarea coregrafiei romaneşti este legată nemijlocit de numele lui A. Romanovski – coregraf, pedagog, care a educat mai multe generaţii in albia şcolii clasice ruse de balet. La inceputul anilor 1930 s-a bucurat de popularitate Studioul coregrafic al faimoasei dansatoare ruse V. Karalli. Un exemplu de biografie de succes a emigrantului, care a inceput activitatea artistică in cultura pană atunci lui necunoscută, este plasticianul V. Fedorov, care, ca de altfel şi G. Levendal, a influenţat dezvoltarea scenografiei romaneşti. Materialele din presa perioadei interbelice (in primul rand, ziarul ≪Наша речь≫ şi săptămanalul „Rampa”) ne permit să vorbim despre aportul serios al emigranţilor din Rusia in cultura teatrală a Romaniei.