Structurile de habitat in abordările culturalcronologice de la sfarşitul primei epoci a fierului in spaţiul carpato-nistrean
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
720 11
Ultima descărcare din IBN:
2023-11-09 16:13
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
903.2(478) (84)
Preistorie. Vestigii preistorice, artefacte, antichități (254)
SM ISO690:2012
HAHEU, Vasile. Structurile de habitat in abordările culturalcronologice de la sfarşitul primei epoci a fierului in spaţiul carpato-nistrean. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 10, 30-31 mai 2018, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2018, Ediția 10, p. 50. ISBN 978-9975-84-063-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 10, 2018
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
10, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2018

Structurile de habitat in abordările culturalcronologice de la sfarşitul primei epoci a fierului in spaţiul carpato-nistrean

CZU: 903.2(478)

Pag. 50-50

Haheu Vasile
 
Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM
 
Disponibil în IBN: 8 iunie 2018



Teza

Dintre artefactele arheologice utilizate in procedura de atribuire culturalcronologică a vestigiilor epocii hallstattiene tarzii, un rol aparte revine structurilor de habitat – aşezări, locuinţe etc. Realizarea dezideratului presupune evidenţierea tradiţiilor culturilor precedente din regiune, precum şi a elementelor inovatoare. Pentru ultimele este de dorit de a determina originea acestora. Culturile locale din perioada hallstattiană timpurie şi mijlocie nu au un conţinut relevant in această privinţă, ele neparticipand sub nici o formă la constituirea masivului traco-getic. Blocul cultural pe care acesta il succede şi cu care este inrudit il prezintă cultura Basarabi-Şoldăneşti. Pentru ultima este caracteristică amplasarea aşezărilor pe locuri joase aproape de sursele acvatice, pe cand cele traco-getice sunt pe locuri inalte greu accesibile. Pentru perioada traco-getică, incepand cu a doua jum. a sec. VII, apar noi obiective de habitat – fortificaţiile, care practic lipsesc in culturile precedente din regiune. In calitate de structuri de trai sunt atestate tipurile tradiţionale – locuinţe de suprafaţă cu baza adancită şi bordeiele. Acestea coexistă pentru intreaga perioadă a culturii, fiind nu atat un artefact cronologic, ci social. Referitor la structurile de suprafaţă, sunt atestate o serie de elemente novatoare: apar locuinţele de piatră, casele au pridvor şi suprafeţe pavate cu piatră la intrare. La unele situri au fost atestate pavaje ale străzilor, locurile pieţei centrale, construcţii comunitare de cult, ingrădiri ale curţilor. Multe dintre inovaţiile invocate par a fi de origine grecească. In toate cazurile, componentele structurilor de habitat in sine nu pot prezenta artefacte cu conţinut etno-cronologic distinct in cazul lipsei unui lot de descoperiri arheologice insoţitoare – ceramică şi alte vestigii materiale.