In colecția Muzeului Național de Artă al Romaniei se găsesc două fragmente de cărămizi avand incizate pe suprafețele lor ceea ce par a fi planurile unor biserici trilobate. Obiectele au fost descoperite in 1931 de arheologul și istoricul Virgil Drăghiceanu printre ruinele bisericii de la Buda-Cislău (județul Buzău), ctitorie a doamnei Neaga, soția lui Mihnea Turcitul (1577-1583; 1585-1591) de la sfarșitul secolului al XVI-lea. Cu toate că le-a semnalat in Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, cercetătorul nu a stăruit asupra semnificației sau a rolului lor in procesul de ctitorire, probleme care constituie interesul comunicării de față. Puține astfel de obiecte, descoperite in principal in săpăturile arheologice din ansamblurile mănăstirești sau domnești, au fost publicate in literatura de specialitate. Cele cateva exemplare cunoscute, de la mănăstirile Clocociov (județul Olt), Hurezi (județul Valcea) sau de la curtea domnească de la Potlogi, reprezintă planuri, profiluri sau vederi frontale ale unor biserici, inciINTERNATIONAL zate pe suprafețele cărămizilor inainte sau după arderea acestora. In cele mai multe cazuri, obiectele prezintă urme de moloz, ceea ce ar putea constitui un indiciu pentru utilizarea lor in cadrul lucrărilor de zidărie. Cercetătorii par să se pună de acord asupra ipotezei conform căreia aceste obiecte constituiau schițe arhitecturale executate chiar de meșterii constructori pentru ilustrarea proiectelor pe care urmau să le execute pentru diverși comanditari, insă se intamplă frecvent ca modelul reprezentat să nu corespundă vizual monumentului in perimetrul căruia a fost găsit. Acest lucru nu exclude total utilitatea lor intr-un șantier de construcții, insă nu ar putea indica și o funcție mai „simbolică”? Dacă erau suporturi de modele, de ce erau apoi inserate in zidul unei construcții? Cine era autorul schiței arhitecturale: cărămidarul, zidarul sau pietrarul?