Problema descoperirii şi cercetării vechilor situri arheologice, intre care şi fortificaţiile din Bucovina, inclusiv actuala regiune Cernăuţi (Ucraina), a inregistrat preocupări istoriografice incă din secolul al XIX-lea, aici remarcanduse in mod special Isidor cavaler de Onciul, Josef Szombathy, Karl A. Romstorfer şi Dionisie Olinescu, cărora le datorăm primele menţiuni asupra unor obiective de acest gen. In studiul de faţă, autorii işi propun o evidenţiere a celor mai importante informaţii acumulate de-a lungul vremii, obţinute prin intermediul cercetării de cabinet, precum şi prin săpături arheologice, incepand cu primele realizări defensive aparţinand civilizaţiei Cucuteni, continuand cu eventuale preocupări de fortificare din epoca bronzului (in discuţie incă), cu dovezi concrete şi consistente, aparţinand civilizaţiei GavaHolihrady (grupul Grăniceşti / orizontul Mahala III-Volovăţ) şi din secolele V-IV i.Hr. Rezultatele preliminare indică faptul că o serie de aşezări au fost refortificate / reutilizate in etape istorice ulterioare (Baia – Cetăţuie, Feteşti – La Schit, Călineşti – Zamca Mare, Preuteşti – Cetăţuie, Siret – Dealul Ruina, Suceveni – reg. Cernăuţi, Ucraina). Principala trăsătură este prezenţa şanţurilor şi a valurilor de pămant, cu diverse elevaţii, unele discrete, altele proeminente; suprafeţele fortificaţiilor variază de la mai puţin de . ha la peste 30 ha. Ca o caracteristică generală, după secolele V-IV i.Hr., pană in secolele VIII-IX nu se cunosc in Bucovina fortificări, cel mai timpuriu exemplu in zona analizată fiind amenajarea defensivă, datată radiocarbon şi cercetată arheologic sistematic, de la Volovăţ – Porcăreţ, com. Marginea, jud. Suceava (secolele VIII-IX). Prezentul studiu constituie o etapă incipientă de cercetare, in viitor urmărindu-se cartografierea şi topografierea integrală, inclusiv iniţierea unor săpături sistematice in unele dintre obiectivele amintite.