Studiul dat pune în discuţie aventura remodelării formulei parabolice în contexte literare: moderne/postmoderne, sovietice/postsovietice. Recursul la parabolic ca formă de protest, polemică cu toate măştile epocii postindustriale, care a preferat să se retragă într-un optimism artificial eschivându-se degringoladei în o criză mondială inevitabilă, nu numai financiară şi politică, dar şi ontologică, relevă reactivarea funcţiei inerente a scriiturii parabolice de a marca momente critice de existenţă a fiinţei şi societăţilor, reaşezând sistemele de valori într-o epocă când de la vechea parabolă suntem împinşi în pragul psihodramei, al simulării-provocare de realitate în sânul realităţii. Parabolismul romanelor contemporane este susţinut de mesajul grav distopic prin care se încearcă oferirea unei soluţii de salvare de ideologiile restrictive condamnabile. Reflecţia asupra problemelor grave ale condiţiei postmoderne umane în timpul istoric actual, cu deosebire critic, cum ar fi totalitarismul politic și social este centrală în romanele Şoboloniada şi Puşlamielul de Nicolae Rusu. Discursul romanesc parabolic deconstruiește idiolectul ideologic, având valoare revelatorie profetică a prefacerii metanoice a ființei în bulversantele mutaţii politice şi sociale. Nu este manifest politic sau literar, este o modalitate estetică cu funcţie soteriologică, cooperare pe terenul distopiei, neimpunând nicio opţiune, ci mizează pe libertatea deplină a spiritului, protejarea fiinţei de pericolul lipsei alternativei.

The article puts into question the adventure of remodeling the allegorical formula in different literary contexts: modern/ postmodern, soviet/ post-soviet. Recourse to parabola as a protest form, polemic with all masks of the post-industrial era, who preferred to retreat into an artificial optimism and get out of degringolade in inevitable world crisis, not only financial and political, but also the ontological, reveals the reactivation of the inherent function of allegorical writing to mark critical moments of being and resets the systems of values in an age when the old allegory we’re pushed on the verge of psycho logical drama of simulation-provocation of reality within reality. The allegorisation of contemporary novels supports the dystopian message by that attempting to give a solution for restrictive ideologies reprehensible rescue. The reflection on the problems of postmodern human condition during the present history, particularly critical, such as political and social totalitarianism is central in the novels Ratiad and Schlump-lambe by Nicolae Rusu. The parabolic discourse of novels deconstructs the ideological idiolect, has a revealing prophetic value of metanoic transformation of human being in social and political tragic mutations. It is not a political or literary manifesto, but an aesthetic way with soteriological function, cooperation on dystopian land, doesn’t press neither option, but also counts on complete freedom of the spirit, protects the human being of the danger of the lack of alternative.