The semantic universality of the space category and its relationship with the extra musical experience of the person provides composers an opportunity to model various forms of public relations in music. Being guided by E. Hall’s theory and the four models of communicative space identified by him – intimate, personal, social and public – we make an attempt to define the specific features of these spatial models in music. In this paper, the principles of E. Hall’s theory are for the first time projected on music. The research methods include hermeneutics, inter-disciplinary approach and musicological analysis. The research of the samples of instrumental music written by Scarlatti, Mozart, Beethoven, Chopin and Liszt showed the specific features of the intimate space model as the basic isolation of its structure, hierarchy and a special toponymy of the man’s inner world including the invariant steady presence of certain subjects and objects. The research of other spatial models in music shows prospects of conceiving the evolution of music as a special spatial form of reflecting the patterns of public consciousness and society arrangement.

Universalitatea semantică a categoriei spaţiu şi relaţiile cu experienţa extramuzicală a persoanei oferă compozitorilor o bogată oportunitate pentru modelarea in muzică a diferitor forme de relaţii sociale. Bazandu-ne pe teoria lui E. Hall ce se referă la cele patru modele ale spaţiului comunicativ identificate de el – intim, personal, social şi public – noi incercăm să definim trăsăturile specifice ale acestor modele spaţiale in muzică. In acest articol, principiile teoriei a lui E. Hall sunt pentru prima dată proiectate in muzică. Metodele de cercetare include: hermeneutica, abordare interdisciplinară and analiza muzicologică. Cercetarea exemplelor de muzică instrumentală scrisă de Scarlatti, Mozart, Beethoven, Chopin şi Liszt a demonstrat trăsături specifice ale modelului de spaţiu intim ca bază principală a structurii sale, ierarhia şi o toponomie specială a lumii interioare a omului, incluzand prezenţa invariantă a anumitor subiecte şi obiecte. Studierea altor modele spaţiale in muzică demonstrează perspectivele de percepere a evoluţiei muzicii ca o formă specială spaţială de reflectare a paternelor de conştiinţă publică şi organizarea societăţii