Concepută ca o arhitectură utilitară in primul rand, dictată de necesități tehnologice și gabaritice, arhitectura vinăriilor se subordonează unor anumite principii, stabilite, in consecință, de perioada apariției sau dezvoltării acestor intreprinderi. Astfel, in perioada actuală, in care este evidentă tendința generală, exprimată in ecuația care pune semnul egalității intre eficiență economică și utilitate industrială, pe de o parte, și frumos, estetic, pe de alta, arhitectura complexurilor vitivinicole capătă noi caracteristici. Sub influența inovărilor sociale este remodelată structura complexului, care se extinde, incadrand funcții publice și formand o nouă imagine a intreprinderii. Printre inovările sociale, care contribuie la apariția funcțiilor suplimentare la intreprinderile de vinificație, este de menționat turismul vitivinicol. Atracția turistică este vectorul esențial al arhitecturii moderne a intreprinderilor vitivinicole. Evoluția acestei direcții deschide oportunități pentru apariția unei arhitecturi expresive a intreprinderilor și posibile variante de concepere creativă a aspectului lor. O serie de spaţii se raportează la cerinţele vizitatorilor, reconfiguranduse astfel contextul istoric. Arhitectura modernă iși permite să pună in practică forme mai indrăznețe, mai flexibile, inaccesibile perioadelor antecedente, constranse de factorul eficienței economice. Totodată, se impune și păstrarea unor clădiri istorice cu valoare arhitecturală in vederea muzealizării sau convertirii lor.