Articolul precedent |
Articolul urmator |
613 7 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-08-07 12:52 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
791.43.03 (34) |
Divertisment. Jocuri. Sport (1674) |
SM ISO690:2012 PLAMADEALA, Ana-Maria. Eroul liric in ipostaza de alter ego al cineastului Emil Loteanu: particularităţile arhetipului Anima–Animus . In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 9, 30-31 mai 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: "Notograf Prim" SRL, 2017, Ediția 9, p. 116. ISBN 978-9975-84-030-9. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare Ediția 9, 2017 |
|||||
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare" 9, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2017 | |||||
|
|||||
CZU: 791.43.03 | |||||
Pag. 116-116 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Teza |
|||||
Autobiografismul creaţiei romantice se manifestă prin corelaţia „vis–artă”, mai puţin prin cea tradiţională „viaţa–artă”. Or, artistul de această factură spirituală este impulsionat din interior să evoce nu realitatea imediată, ci efervescenţa visurilor şi splendorile imaginaţiei, deci să-i transsimbolizeze eroului său liric, in exclusivitate, doar aspiraţiile sale eroice, altruiste, măreţe. Ipoteza noastră referitor la predominarea in palmaresul regizorului, prin ponderea valenţelor confesionale, a chipului eroinei (Anima), nu a eroului (Animus), este consolidată de persistenţa, chiar obsesia maestrului, de a canta mitul eternului feminin in cele mai diverse versiuni şi interpretări. Apeland la „psihologia adancurilor”, s-a constatat fenomenul: in ecuaţia protagoniştilor operei loteaniene: Ioana – Andrei Gruia, Amparo – Mihai Adam, Leanca – Toma Alistar, Olienka – Dmitri Kamişev, Mihai Eminescu – Veronica Micle, puterea caracterului, curajul, chiar şi posesivitatea (mai ales la Rada) sunt mult mai decisive la personajele feminine, cele masculine cedand vigorii şi vitalităţii iubitelor sale. Pe de altă parte, eroii lirici se caracterizează prin stările de spirit asociate de secole sexului frumos: visători, sensibili, mereu supuşi frămantărilor şi angoasei. Această distorsiune antropologică explică situarea Femeii in ipostaza majoră a Axis Mundis, iar a bărbatului – in cea a fiului rătăcitor, care şi-a uitat rolul. In cinematograful lui Emil Loteanu nostalgia mitului paradiziac al androginului este contracarată prin imputernicirea eroinelor lirice cu funcţii de ocrotire şi salvare a lumii, anume ele recuperand fisurile jumătăţilor sale. |