Eroul liric in ipostaza de alter ego al cineastului Emil Loteanu: particularităţile arhetipului Anima–Animus
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
613 7
Ultima descărcare din IBN:
2023-08-07 12:52
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
791.43.03 (34)
Divertisment. Jocuri. Sport (1674)
SM ISO690:2012
PLAMADEALA, Ana-Maria. Eroul liric in ipostaza de alter ego al cineastului Emil Loteanu: particularităţile arhetipului Anima–Animus . In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 9, 30-31 mai 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: "Notograf Prim" SRL, 2017, Ediția 9, p. 116. ISBN 978-9975-84-030-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 9, 2017
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
9, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2017

Eroul liric in ipostaza de alter ego al cineastului Emil Loteanu: particularităţile arhetipului Anima–Animus

CZU: 791.43.03

Pag. 116-116

Plamadeala Ana-Maria
 
Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM
 
Disponibil în IBN: 1 martie 2018



Teza

Autobiografismul creaţiei romantice se manifestă prin corelaţia „vis–artă”, mai puţin prin cea tradiţională „viaţa–artă”. Or, artistul de această factură spirituală este impulsionat din interior să evoce nu realitatea imediată, ci efervescenţa visurilor şi splendorile imaginaţiei, deci să-i transsimbolizeze eroului său liric, in exclusivitate, doar aspiraţiile sale eroice, altruiste, măreţe. Ipoteza noastră referitor la predominarea in palmaresul regizorului, prin ponderea valenţelor confesionale, a chipului eroinei (Anima), nu a eroului (Animus), este consolidată de persistenţa, chiar obsesia maestrului, de a canta mitul eternului feminin in cele mai diverse versiuni şi interpretări. Apeland la „psihologia adancurilor”, s-a constatat fenomenul: in ecuaţia protagoniştilor operei loteaniene: Ioana – Andrei Gruia, Amparo – Mihai Adam, Leanca – Toma Alistar, Olienka – Dmitri Kamişev, Mihai Eminescu – Veronica Micle, puterea caracterului, curajul, chiar şi posesivitatea (mai ales la Rada) sunt mult mai decisive la personajele feminine, cele masculine cedand vigorii şi vitalităţii iubitelor sale. Pe de altă parte, eroii lirici se caracterizează prin stările de spirit asociate de secole sexului frumos: visători, sensibili, mereu supuşi frămantărilor şi angoasei. Această distorsiune antropologică explică situarea Femeii in ipostaza majoră a Axis Mundis, iar a bărbatului – in cea a fiului rătăcitor, care şi-a uitat rolul. In cinematograful lui Emil Loteanu nostalgia mitului paradiziac al androginului este contracarată prin imputernicirea eroinelor lirice cu funcţii de ocrotire şi salvare a lumii, anume ele recuperand fisurile jumătăţilor sale.