In satul actual Vadul–Rașcov, unde era cea mai folosită trecere peste Nistru, cunoscută din antichitate, s-au păstrat cateva obiective legate de misiunea sa istorică, dar care n-au atras atenția istoricilor arhitecturii. Doar biserica satului, Sf. Arhangheli, a fost introdusă in circuitul științific, datată cu sfarșitul secolului al XVIII-lea. Aspectul ei exterior poartă amprenta unor reconstrucții radicale, supoziție ce devine categorică la analiza planului. Biserica este compusă din două fragmente arhitecturale: partea estică rotunjită sub forma unui oval alungit, și a doua – o prelungire cu o clopotniță spre vest, intr-o soluție obișnuita pentru bisericile edificate in secolul al XIX-lea in partea de sud-vest a Rusiei. In interiorul ovalului se află o formă trilobată, ce amintește tradiționala biserică moldovenească, dar asimetrică, cu o acoperire hibridă, intr-o soluție discrepantă cu repertoriul tradițional de trecere de la plan la turlă. Particularitățile bisericii cu planul in formă trilobată in interior, ascunsă intr-o formă ovală la exterior, inălțimea mare a pereților, groși de peste 2,0 m, și lipsa corelațiilor structural-numerice intre elementele planului, respectate cu strictețe in arhitectura ecleziastică medievală moldovenească, induc spre două ipoteze de datare. Partea estică a bisericii a fost fondată sub forma unui tip necunoscut de clădire, intr-o perioadă anterioară generalizării școlii moldovenești de arhitectură, și a doua această parte a bisericii este o improvizare artizanală, a meșterilor locali, modificată in secolul al XIX-lea.