Preocupările pentru arta teatrală decorativă din RSSM se fac simțite mai cu seamă in a doua jumătate a anilor ’40 și pană la finele anilor ’60 din secolul trecut, perioadă grea pentru acest spațiu romanesc parjolit și hăituit de dezastrele războiului. In pofida greutăților, treptat incep a funcționa teatrele, muzeele, instituțiile culturale și cele de invățămant, activitatea cărora era redusă sau cu totul stopată. Studiul prezent se referă la cercetarea proceselor complexe ce se desfășoară in primele două decenii postbelice, fapt ce ajută la trasarea și determinarea noilor orientări și tendințe in arta teatrală. Evoluția scenografiei moldovenești și stabilirea direcțiilor noi in arta decorativă teatrală sunt determinate de activitatea unora dintre cei mai consacrați pictori-scenografi (Anton Mater, Anatoli Șubin, Konstantin Lodzeiski, Boris Sokolov, Boris Piskun, Nikolai Alentiev, Lazar Kaușanski, Boris Nesvedov ș. a.), care și-au desfășurat activitatea profesională in cele mai prestigioase centre culturale din țară. Ei au contribuit la diversificarea limbajului scenic prin diverse principii și forme de expresie plastică, la sporirea modalităților de rezolvare a cadrului vizual. Artiștii au parcurs o cale destul de complicată și deloc ușoară in dezvoltarea lor, marcată de noi căutări ale formelor de exprimare și mijloacelor de organizare a spațiului scenic. Odată cu apariția pictorilor cu pregătire specială in domeniul scenografiei, au fost apreciate caracteristicile abordării moderne la crearea imaginii vizuale intregi.