Articolul precedent |
Articolul urmator |
782 8 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-04 15:51 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
792.03 (51) |
Teatru. Artă scenică. Reprezentații teatrale (521) |
SM ISO690:2012 GHILAŞ, Ana. Teatralitatea ca mod de receptare artistică a realității . In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 9, 30-31 mai 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: "Notograf Prim" SRL, 2017, Ediția 9, p. 106. ISBN 978-9975-84-030-9. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare Ediția 9, 2017 |
|||||
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare" 9, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2017 | |||||
|
|||||
CZU: 792.03 | |||||
Pag. 106-106 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Teza |
|||||
Relația dintre conceptele homo sapiens și homo ludens, văzute și interpretate ca mod de reprezentare și de creare a imaginii in arta contemporană, creează posibilități de re-citire/receptare, revalorificare a imaginarului artistic. In acest context, un rol anume ii revine teatralității ca mod de apreciere, de valorizare a realității sociale și a artei. La confluența dintre ludic și teatralizare (modalități de manifestare și de relaționare a omului cu Celălalt) se află teatralitatea. Concept amplu și polivalent, teatralitatea constituie astăzi obiectul de cercetare al mai multor științe: antropologia, teatrologia, semiotica, sociologia, filosofia, psihologia, filologia. Ideea de teatralitate referă la modul de viziune a autorului, la conceptul de viață ca reprezentație, acțiune organizată conform legilor sociale, psihologice, estetice. De aceea teatralitatea este abordată atat de științele ce studiază arta, cat și de cele sociale, politice, psihologice etc. Interpretată și definită ca semn ori ca poetică, in cel de-al doilea caz ea fiind, de fapt, o categorie estetică, la nivelul relației text dramatic – text teatral, din punct de vedere artistic, teatralitatea este tocmai ceea ce deosebește de literatură textul și discursul dramatic, ceea ce le individualizează printre alte arte. Apeland la metoda istorică și la interdisciplinaritate, evidențiem evoluția noțiunii și conceptului de teatralitate de la romantici (teatru, literatură, filosofie) la postmoderniști. Un loc aparte revine ideilor expuse de N. Evreinov, A. Ubersfeld, P. Pavis, R. Barthes, Y. Thoret ș. a. |